Violenta este inacceptabila

Probleme de cuplu, discutii in familie, adolescenti rebeli, parinti consternati. Pentru psihoterapeutul Corina Acris, o saptamana tipica se imparte intre practica si teorie. Ne povesteste chiar ea, invitandu-ne in universul dizarmonic al neintelegerilor de tot felul.

Luni
Agenda de lucru e plina ochi toata saptamana. Gandesc pozitiv, respir adanc si… la treaba. Azi: o familie im­preuna cu fiica de 16 ani. Parintii sunt extrem de suparati deoarece, in ultima vreme, fata, ascultatoare si cu note foarte bune la scoala pana nu demult, incepe sa devina obraznica, nu le mai respecta cerintele impuse si obtine rezultate scolare slabe. Iar lucrul cel mai grav: are un prieten. In momentul in care parintii au aflat, au inceput restrictiile si interdictiile din partea lor. Fireste, situatia s-a inrautatit.

De fapt, parintii nu sunt pregatiti pentru schimbarea care a survenit. Adolescenta e o etapa de viata cu manifestari specifice, care impune anumite ajustari de atitudine in interiorul familiei. Parintii refuza sa accepte transformarea. Datorita temerilor, se incearca fortarea controlului, ceea ce duce, a­proape inevitabil, la o prapastie de comunicare in interiorul familiei. Pentru a se de­pasi aceasta etapa e necesara o noua definitie a relatiei parinti-copii.

Vine o vreme cand nu mai putem mentine o au­toritate completa asupra copiilor, de­cat cu pretul mutilarii lor interioare. In­cerc de fiecare data sa-i fac sa inteleaga cat de necesare sunt granitele flexibile, care sa le dea voie adolescentilor sa evolueze liber in cadrul familial: pentru a le oferi suportul parintesc, dar si increderea care sa le permita sa evolueze in afara familiei, sa experimenteze pas cu pas independenta. Doar astfel vor putea sa afle ce anume sunt pregatiti sa infrun­te. Iar relatia parinte-copil va avea de cas­tigat pe termen lung: respect, iubire, incredere.

Marti
Am reusit, impreuna cu colegii mei, sa gasesc o solutie in cazul unei terapii care ma ingrijora. Este vorba despre un adolescent cu probleme. Grupul de interviziune format din mai multi terapeuti si-a demonstrat valoarea.

Miercuri.
Intra in cabinet un cuplu care a trecut in ultimele luni prin mai multe episoade de certuri majore, ultimele doua insotite de violenta fizica din partea sotului. Sotia a amenintat cu divortul, daca acesta nu accepta sa apeleze la un terapeut de familie. Multe cupluri se confrunta cu problema violentei. Iar in Romania, femeile nu prea vorbesc despre acest subiect de teama consecintelor. Fie se gandesc ca ar putea sa inrautateasca si mai mult relatia, fie pur si simplu de teama comentariilor celor­lalti. Violenta este considerata de majoritatea barbatilor cu asemenea comportament ca fiind normala. Ei in­cear­ca sa dea vina pe ceva din afara lor.

De exemplu, barbatul spune: „N-am vrut s-o lovesc, pur si simplu … s-a intamplat !” De obicei, se scuza acuzand-o pe sotia care l-a enervat, facandu-l sa-si piarda controlul. Cu siguranta ca are si femeia con­tri­butia ei in interactiune, dar aceasta nu justifica in nici un fel violenta fizica. In terapia de familie, este foarte important ca familia sa cunoasca riscurile violentei, inacceptabila sub orice forma. „Rupta din rai”, cum zice romanul, bataia este o metoda de exercitare a puterii, o forma de intimidare pe care multi o folosesc pentru ca le aduce rezultatele scontate. Indivizii pot decide sa-si schimbe comportamentul numai daca reusesc sa-l con­tro­leze. Trebuie sa inceapa programul time-out, sa inceteze violenta in cuplu si abia pe urma se poate continua terapia.

Joi
Diseara sunt invitata la emisiune TV, in calitate de psiholog specialist, iar tema de discutie este stresul. O buna tema, fiindca oamenii nu sunt suficient de informati asupra problemelor cauzate de stres. Toata ziua voi fi ocupata cu Congresul National de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului. Este o sansa sa ma intalnesc cu unii dintre colegii mei psihologi (poate iesim intr-o seara, de cand, oare, ne tot promitem asta?), cu alti specialisti in domeniu si sa iau contact cu noile aparitii.

Vineri
Ca in fiecare dimineata, merg la Fundatia Pestalozzi, am acolo proiecte sociale si de formare. Dupa-amiaza incerc sa ma concentrez pentru lucrarea mea de doctorat, care este aproape de forma finala.

Sambata
In dimineata asta citesc pentru doctorat, am decis. Inchid telefonul, in fond e week-end! Aman cum­paraturile pentru maine, ne descurcam noi azi intr-un fel, iesim poa­te la un restaurant cu prietenii? Dupa-amiaza merg la sala, cred ca n-am mai fost de o luna, ce pacat ca ziua nu are 48 de ore!

Duminica
Reusim sa dormim mai mult, fiindca aseara ne-am uitat pana tarziu la „Moulin Rouge”. Dar azi nu gatesc, fiindca mergem in vizita. Sa nu uit: un cadou pentru M. O sa fie ziua ei saptamana viitoare….