Apiterapia sau medicina de aur
Micutele albine, create parca in spiritul economiei de consum, nu cunosc limite cand vine vorba de virtuti: miere, propolis, polen, laptisor de matca, pana si intepaturile si veninul au proprietati curative! Descoperita de milenii, apiterapia nu si-a pierdut eficacitatea nici in era moderna.
Egiptenii considerau albinele ca fiind nascute din lacrimile zeului Ra, grecii le vedeau in trasaturile zeitei recoltelor, Demeter, celtii au facut din ele simbolul intelepciunii, crestinii – pe cel al reinvierii; asadar, albinele urmaresc istoria lumii si a oamenilor inca din negura timpurilor.
Dar culegatoarele de polen nu se multumesc sa fie doar un barometru al planetei, ci sunt si gardienii sanatatii. Primele dovezi ale veleitatilor lor terapeutice dateaza din anul 1600 i.Hr., iar Hipocrate, parintele medicinei, recunoaste, la randul sau, virtutile unei farmacopee bazate pe miere.
Astazi, apiterapia (din latinescul apis, albina), circumscrisa traditiei, infrunta trufas exigenta stiintifica a lumii medicale, intrucat permite in mod valabil inlocuirea a 70% din farmacopeea de prima intentie. In Franta, de exemplu, douazeci de spitale folosesc astazi mierea, dupa ce profesorul Bernard Descottes, chirurg, i-a demonstrat actiunea cicatrizanta pe 3.500 de pacienti.
Medicamentul fara efecte secundare
A prefera farmacopeea naturala in detrimentul celei chimice inseamna reconectarea cu natura de care ne-am indepartat. In acest domeniu, fitoterapia a stiut sa acumuleze din plin dovezile binefacerii sale. Pentru apiterapie, este mai putin simplu. Degeaba stim ca albinele sunt indispensabile biodiversitatii, ele au un capital de simpatie mai mic decat plantele verzi, iar lista lor de produse active pare mai limitata.
Totusi, culegatoarele de polen sunt arhitectii generozitatii. Ele fabrica mierea fara a vatama vreodata mediul inconjurator, din contra, il imbogatesc gratie polenizarii. Intre albine si natura este o legatura de tip castig reciproc, un fel de pact ecologic bazat pe respect si incredere.
Reala lectie de viata si convietuire, pe care nu ar fi rau sa o invatam si noi, oamenii. Desi pentru unii ar fi dificil sa primeasca modele de comportament si pretuire a resurselor de la niste… insecte. Desigur, pastrarea bogatiei mediului inconjurator este, practic, o evidenta – altfel, cu timpul, avantajele sale ar disparea.
Apiterapia ne cere sa fim mai aproape de sine, sa ne ascultam corpul, sa invatam sa-i decodam mesajele pentru a folosi mai bine produsele stupului. Caci ingrijim un organism viu, cu emotiile si senzatiile sale. Spre deosebire de alopatie, apiterapia nu actioneaza doar asupra simptomului, ci a intregului organism, ca ansamblu, redandu-i echilibrul.
Apiterapia este o calatorie pe un taram senzorial neobisnuit, caci ne invita sa traim tot ceea ce se intampla in interiorul corpului, sa simtim acel val de caldura, furnicaturile usoare, ne deschide spre experienta recunostintei, care sparge emotiile negative si da voie optimismului sa apara.
Este victoria starii de bine, fara frica efectelor secundare proprii unei retete medicamentoase clasice. Asta, desigur, daca nu ai nicio alergie la produsele de natura apicola si nu exista riscul unei reactii in acest sens a organismului.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia iunie 2013.
