Bunavointa ne face fericiti

A fi recunoscator celorlalti inseamna mai mult decat o virtute morala sau una sufleteasca. Recunostinta genereaza o senzatie de bine pentru cei care o adopta si o construieste meticulos pe zi ce trece.

A spune „multumesc“ e doar o „formalitate“? Cati dintre noi isi aduc aminte gestul de a-i multumi unui om care le-a facut un bine? Considerata simpla politete, printre datoriile morale ale culturii noastre, recunostinta nu are mare pret. Dar, surpriza! In lumina celor mai recente studii americane de psihologie pozitiva, recunostinta ajuta la sanatatea emotionala a celui care o practica. Cum? Intarind relatiile sociale, diminueaza emotiile negative, asigurand astfel o stare durabila de bine.

Mici exercitii de recunostinta

Carei persoane sau intamplari ii datorezi lucrurile care iti plac atat de mult: munca, intalniri, carti? Rememorarea iti va aduce o dubla bucurie: o data, pentru ca ai primit lucrul respectiv, apoi, pentru ca sesizezi valoarea celuilalt. „In general, avantajele exista in orice situatie, pozitiva sau chiar negativa. Intotdeauna avem ceva de castigat, chiar daca nu e neaparat ceva palpabil. De exemplu, imbunatatirea rela­tiilor sociale.

Starea de bine se asociaza mai degraba cu cresterea stimei de sine, de multumire fata de propriile decizii. Dar recu­nostinta este o actiune orientata spre ceilalti, nu spre sine. Cata vreme rezultatul acestei actiuni induce un confort psihic, putem spune ca persoana e apta sa dezvolte relatii sociale, sa le acorde timp, are capacitate de acceptare, de a fi politicoasa etc.“, remarca Ruxandra Marcu, psiholog clinician din Sibiu specializat in psihoterapie pozitiva.

Ce are re­cu­nostinta americana, unde exista chiar o sarbatoare dedicata acesteia, cu „multumescul“ de la noi, mol­fa­it adesea printre buze, a lehamite? Daca nu cumva e uitat cu totul. Nu ca ar fi cazul general, dar e destul de comun. In modelul romanesc de civilizatie, oameni scoliti, educati, alesi considera formule ca „va rog“ sau „multumesc“ cu totul inutile. Exercitiile de recunostinta nu prea au legatura cu mentalitatea noastra.

Liviu Rebreanu scria, in Amalgam, ca cea mai buna varianta sa pierzi un prieten e sa-l ajuti. Tocmai pentru ca „sentimentul romanesc al fiintei“ include mai rar recu­nos­tinta. Insa practica acestei virtuti aducatoare de con­fort psihic se poate exersa. Altfel, ne paste pericolul lipsei de recu­nostinta pentru ce ni s-a intamplat bun, semnalat de psihologul Ru­x­an­dra Marcu: „In momentele in care ne con­fruntam cu situatii stresante, multi dintre noi uitam de lucrurile pla­cute din existenta noastra. Focaliza­rea mentala pe evenimente negati­ve ne induce emotii negative (tris­tete, deza­magire, depresie, tole­ranta scazuta la frustrare, anxietate). A ne reaminti de propriile realizari confera echilibru emotio­nal si ventilare emo­tionala pozitiva, respectiv trairea unor emotii pozitive.“

Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii septembrie..