Cafea cu aroma de neiubire și un tigru-bebeluș
Merg pe jos zilnic: cel puțin o oră și jumătate de limpezire a gândurilor și emoțiilor, la pas spre cabinet și înapoi spre casă. Sunt două doze de mișcare de 45 de minute: cam tot atât cât durează și ședința de psihoterapie. Cât să mă așez în mine ceva mai conștientă de tărâmul corpului și minții mele.
În drum, culeg impresii, într-o stare cvasi meditativă, cu atenția la respirație și la modul în care senzațiile corporale, trăiri de tot neamul și alte gânduri se mișcă prin mine.
Zeama lungă a nefericirii
Zilele trecute, pe stradă, am ciulit urechile, auzind un fel de zumzet scâncit. Mi-am întors privirea, să văd din ce rărunchi izvorâse acea tânguire de fetiță de 3-4 ani:
-Trebuie să mă iubească și pe mine cineva! Nu pot să fiu așa, a nimănui!
Spre surprinderea mea, făptura plângăreață era o femeie în toată firea, robustă, înaltă, cam de 45+ ani. I se confesa unei colege de muncă (am bănuit), la o țigară, în timp ce amesteca zeama cafenie a unui pahar de plastic, un fel de cafea de tonomat.
Am coborât la metrou cu ecoul acelor cuvinte. Trecusem pe lângă disperarea unei femei, prilejuită de cine știe ce întâmplare a vieții… și care părea să caute un cuib de consolare în urechea celei căreia îi împărtășea suferința. Îmi stârnise curiozitatea și mintea mea a început să croșeteze speculativ câteva ipoteze cu privire la sursa durerii acelei femei (evident, ele nu reprezintă aici decât un pretext pentru reflecții pe marginea senzației că iubirea nu este accesibilă). Dacă aș fi auzit asta în cabinet, pistele de introspecție pe care i le-aș fi propus ar fi fost, în mare, patru:
- Nu părea să fie conștientă de vocea ei de fetiță și de faptul că era mai degrabă în căutarea iubirii unui soi de părinte mai bun decât cei pe care i-a avut – care probabil nu au știut să se acordeze nevoilor ei de a fi văzută, auzită, întâmpinată cu bunăvoință pe vremea când era mică.
Citește continuarea articolului în ediția de februarie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește revista lunar, prin curier.
