Cand viata e mai grea
Nimeni nu e scutit de probleme, de stres, de necazuri sau de greseli si de regrete. Ce facem atunci cand emotiile ne fac praf, cand simtim ca ne cade cerul in cap, ca suntem cei mai singuri oameni de pe lume si ca am fost loviti unde ne durea mai tare?
Poate ca ar trebui sa le spunem copiilor, inca de cand incep sa inteleaga cat de cat realitatea, ca suferinta face parte din viata. Ca nu e totul roz si ca vor traversa, cu siguranta, si dezamagiri amoroase, si prietenii pierdute, si somaj (chiar daca se pregatesc intens sa ia 10 la BAC).
Suferinta face parte din experientele fiecaruia si un copil neprevenit sau un copil scutit prea adesea de ea e un copil vulnerabil. A-i vorbi despre boala, moarte, pierdere, divort, inseamna sa-l pregatesti pentru ceva ce nu-i doresti, dar care nici nu e bine sa il ia prin suprindere. A-l imuniza cumva, cat de cat, cu privire la scaderile vietii.
CAUTA AJUTORUL CEL BUN
… si nu pe oricine. „Poate ca aversiunea mea fata de religie se datoreaza, in buna masura, sfaturilor deplasate pe care mama mea le-a acceptat in legatura cu relatia ei cu tata. Tatal meu a avut mereu o problema cu alcoolul, mare de tot. In loc sa caute ajutor la un psiholog sau chiar sa intrebe un medic psihiatru ce e de facut, mama mea a ascultat sfatul preotilor, care i-au spus sa indure, ca va lua cununa muceniciei… Ceva mai absurd de atat nu concep. Costul acestei credulitati l-am suportat eu si sora mea. Si ea tuna si fulgera impotriva obscurantismelor religioase… S-a facut psiholog si isi educa pacientii cu privire la necesitatea de a cere ajutor competent.
Pentru ca, foarte adesea, pacientii ei nu stiu de ce au ajuns la ea sau de ce sa continue sa vina, de vreme ce «pot vorbi si cu un prieten, la fel de bine», cum tot aude… Ea le spune ca prietenul poate avea intentii bune, dar ca nu va avea niciodata competenta de a deslusi exact ce se petrece in vietile lor relationale, ca poate le va tine partea si asta nu le face intotdeauna bine. Un psiholog este impartial, el vede si ceea ce face gresit cel din fata lui si incearca sa il corecteze sau sa il faca sa ajunga singur la ideea unei imbunatatiri.“
Asadar, cauta sfatul cel bun, cum spuneau calugarii pe vremuri. Nu orice ureche si nu orice sfat sunt de valoare. Din fericire, domeniul terapiei este tot mai dezvoltat si tot mai bine adaptat nevoilor celui care vine sa isi verse amarul. Lasa prejudecatile cu privire la terapie sau la costul ei, justificat sau nu, boala lunga si problemele care nu se mai rezolva costa mai mult…
EXPRIMA-TE
Nu tine emotiile in tine. Vorbeste despre ceea ce te supara, fa-ti un cerc social de oameni intelegatori, care sa iti fie sprijin la nevoie. Cineva care sa te asculte, sa te faca sa te simti confortabil sa iti versi amarul; cel care nu te judeca, acela e prieten adevarat. Nu recurge la alcool sau la alte modalitati de inecat amarul. Sunt mai periculoase decat crezi si nu fac decat sa amane problemele, nu le rezolva. Cu stiinta bunelor metode de coping (adaptare sau rezistenta la stres) nu se naste nimeni, toti o invatam in viata, mai bine sau mai rau.
Cum? De exemplu, citind Psychologies sau carti de dezvoltare personala despre subiect. Ca am ajuns aici, literatura de self help are, pe nedrept, faima ca ar fi superficiala. Nu este. Se scriu carti despre ce poti sa faci cand esti inselat, cand progenitura se drogheaza, cand pierzi o persoana apropiata si doliul te face praf. E bine sa le citim, mult inainte ca aceste evenimente chiar sa se intample. Ele ne dau instrumentele cognitive pentru a tempera emotiile puternice, pentru a suporta mai usor si pentru a ne reveni. Sunt excelente parghii de coping.
SPORT, DIN NOU
Cand simti ca explodezi, mergi la sala. Nu obosim sa repetam: sportul produce endorfine. Sportul relaxeaza, oboseste si, macar pentru un timp, distrage atentia de la necaz. Cand suntem stresati foarte tare, avem tendinta de a ne bulversa si reperele biologice: nu mai dormim, nu mai mancam bine. Astfel, se creeaza un cerc vicios de neajunsuri, care poate duce la depresie. Prea adesea uitam ca avem un corp care trebuie respectat, pentru ca el este hard-ul emotiilor si a tot ceea ce ni se intampla. Sa ne comportam bine cu el, sa nu-l agresam cu tratamente brutale sau cu exces de pastile.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia octombrie 2013.
