Cat de multa iubire este prea multa?
Fara o legatura, nu poti construi o relatie, dar poti fi si coplesit de prea multa iubire. Cazurile extreme, in care dragostea fie dispare, fie sufoca, sunt destul de des intalnite in familia actuala.
Recent, psihologii au avut o „mare“ revelatie: in zilele noastre, familia este legata de dragoste. Ne vine a spune: cu atat mai bine! Dar sa vedem… Pana nu demult, regulile unei familii erau decretate prin legi emise de institutia cunoscuta drept casatorie. Odata ce s-a prabusit acest mit, familia ajunge sa depinda doar de liberul arbitru si, deci, de alegerile efective ale membrilor.
Astfel, copiii parintilor separati ajung sa o prefere pe bunica in locul mamei sau pe fratii vitregi in locul celor buni. Practic, fara dragoste, familia s-ar narui, nu ar avea motivatia de a exista. Cei care dispretuiesc familia traditionala nu mai au motiv sa se planga. Legile de pana acum erau impotriva divorturilor si reuseau, prin asta si prin dependenta constransa a copiilor de parinti, sa defavorizeze inflorirea individuala.
Acum, conform noii ordini, exista o mai mare libertate de a alege, de a ramane impreuna din iubire. Dar tocmai pentru ca se stie ca dragostea este fragila, cuplurile o idealizeaza. Apare astfel un sentiment afectiv mai puternic ca oricand intre parinti si copii. Fapt din care rezulta uneori sufocarea din prea multa dragoste.
Teama de a face rau
Urmariti de frica de despartire, parintii fug de conflictele dintre ei si copiii lor si le evita, pe cat posibil. Dar cum maturizarea presupune si descoperirea si cunoasterea urii, adolescentii pot ajunge sa o manifeste asupra lor insisi. Apar astfel bulimiile, anorexiile, fobiile scolare etc., urmate de un puternic sentiment de vinovatie trait de parinti. Acestia din urma considera ca stima de sine este un produs al mediului familial, iar cand acest imperativ nu este atins, ajung sa se acuze unul pe celalalt, cautand vinovati. Ajung astfel sa creada ca, pentru dezvoltarea lor personala si cea a copiilor, este mai bine sa inceapa o noua viata si o noua familie.
Despartiri dificile
Este foarte greu pentru parinti sa se desparta de copiii lor atunci cand acestia cresc. Centrul problemelor din familiile de azi este perioada adolescentei, care incepe la 12 ani si uneori se prelungeste si pana la 30 de ani. Asta, in cazurile in care tinerii ajung sa aiba dificultati in castigarea autonomiei. Pentru parinti, plecarea copilului de acasa corespunde cu recunoasterea propriei imbatraniri si acceptarea sfarsitului „proiectului parintesc“. In societatea moderna, toata lumea este fascinata de adolescenti si din ce in ce mai multi parinti ajung complici ai adolescentilor in actiunile lor.
Editare de Irina Buda
Foto: Guliver/Getty Images
Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii decembrie.
