Catherine Deneuve – Am un spirit concret
Este una dintre cele mai frumoase si mai enigmatice actrite ale secolului. Figura ei impasibila, dar intens expresiva, parul blond, vocea grava si silueta fragila au marcat istoria cinematografiei europene.
Plonjata inca de la 17 ani in universuri enigmatice, sumbre, torturante, fantasmatice sau feerice (Bu±uel, Polanski, Truffaut, Demy…), ea a devenit repede o incarnare a partii celei mai insondabile a feminitatii.
Pentru toate aceste motive, a fost invitata pe divanul Psychologies Franta… Ani la rand a refuzat, in numele unui intangibil gust al secretului…
Spune ca nu o intereseaza psihanaliza, l-a descoperit Freud de putina vreme si nu e prea introspectiva.
Fiind vorba despre Catherine Deneuve, aura ei se datoreaza marii sale discretii. Figura ei nu se misca aproape deloc, ochii nu privesc direct in cei ai interlocutorului… Se impune.
In ciuda stapanirii de sine insa, va devoala urmele unor suferinte: durerea unor cicatrice niciodata vindecate, frica in fata timpului care trece, dar si bucuria familiei…
Distanta si intimidanta, rece, dar binevoitoare: ea e Deveuve.
Psychologies : De multa vreme voiam sa o intalnim pe femeia care se ascunde in spatele actritei Catherine Deneuve, a mitului Deneuve. Pe Catherine Dorléac…
Catherine Deneuve: Va previn: nu sunt deloc dispusa sa discut despre chestii personale! Am venit aici pentru ca am un film despre care vreau sa vorbesc.
Bine, sa vorbim despre cinema. Ce faceti cand va vedeti in filme?
C.D.: Am revazut Belle de jour (de Luis Bu±uel, 1967) de putina vreme, in cadrul unei prezentari, dar de obicei nu-mi revad filmele. Nu am timp sa vad toate filmele care ies acum, daramite sa le vad pe cele vechi.
Nu va place sa fiti confruntata cu propria imagine?
C.D.: Nu e vorba despre asta, pur si simplu imi place sa merg inainte. Am un spirit concret. Actionez. Nu e genul meu sa ma asez si sa reflectez asupra a ceea ce am facut. De altfel, nu cred ca asta mi-ar permite sa merg mai departe…
Avansati mentinand controlul asupra carierei si imaginii dvs…
C.D.: „Control“ ? Nu, nu e un cuvant bun. In fine… trebuie sa fiu prezenta cumva si in viata, si in cinema. Sansa si hazardul intalnirilor intre aceste doua dimensiuni e prea evident.
Citeste continuarea interviului in Psychologies martie 2012
