Ce este abuzul emotional
Cand trebuie sa ne punem intrebari cu privire la comportamentul partenerului? Campaniile de comunicare o spun in unanimitate: dupa prima palma primita. Medicul Marie-France Hirigoyen, psihiatra si pasihanalista franceza, explica felul cum violenta poate prinde radacini… „Dificultatea de a repera violenta psihologica vine din limitele ei: este imprecisa“, spune ea. „Daca este posibil sa evaluam aspectele fizice ale violentei, este mult mai dificil sa masuram ceea ce simte victima violentei emotionale.“
Trebuie sa ne intrebam: „E normal? Imi convine?“. Intr-un cuplu, marea dificultate este sa gasesti supletea, spatiul de libertate in care dorintele fiecaruia pot sa se implineasca. A fi indragostit inseamna sa fii in interiorul unui schimb, inclusiv in scenele domestice ale menajului. Violenta inseamna absenta reciprocitatii. Cand daruim, nu primim nimic. Puterea este numai a unuia singur. Acolo incepe capcana, inainte de prima palma. Marie-France Hirigoyen ne arata care sunt, de fapt, gesturile violente invizibile…
„Stiu eu ce e mai bine“
Controlul este unul dintre resorturile dezechilibrului: putin cate putin, unul dintre parteneri ia avans in fata celuilalt. El decide care sunt hainele pe care trebuie sa le poarte sau il trezeste pe celalalt pentru ca el nu poate dormi. Descurajeaza orice proiect de viitor („Nu vei reusi, nu ai nivelul necesar“); decide pentru amandoi meniul de la cina sau ce prieteni sunt agreabili, decide programul TV si ce opinii politice trebuie sa adopte celalalt, locul unde se va petrece vacanta, ce e bine si ce e rau…
„As prefera sa nu faci asta fara mine“
Unul dintre elementele clasice ale violentei psihologice este izolarea, cauza si efect al tratamentului dur. Scopul este ca victima sa nu isi dea seama ca ceea ce traieste ea este inacceptabil. Incetul cu incetul, fara sa decida realmente, ci doar pentru ca este „mai simplu“, victima este rupta de propria familie, de prietenii ei, uneori chiar si de mediul profesional; nu mai conduce nimic, nu are acces la bani, nu mai merge nicaieri singura… Inchisa in spatiul ei stramt, este privata de mijloace de actiune si de reflectie.
„Nu e problema mea“
Violenta morala inseamna de asemenea indiferenta, refuzul de a te preocupa de celalalt. Este dovada insensibilitatii fata de cel de alaturi sau afisarea ostentativa a dispretului sau respingerii. Inseamna ignorarea nevoilor, a sentimentelor, crearea intentionata a unei situatii de frustrare si de lipsa pentru a-l mentine pe celalalt in nesiguranta; refuzul de a-i vorbi, de a iesi impreuna, de a-l insoti la spital, de a merge impreuna la sarbatorile de familie, a fi mofluz fara a da explicatii. Mai inseamna a nu tine seama de starea psihologica a celuilalt, de exemplu, sa vrea sa faca dragoste dupa o disputa violenta sau sa ceara un efort fizic mare de la cineva care este bolnav…
Citeste continuarea in revista Psychologies, editia de noiembrie.
