Ce relatie ai cu banii?

Ce rol joaca banii in viata noastra? Le suntem supusi devotati pe viata sau ei sunt doar niste simple instrumente? Impreuna cu psihologul Iulia Feordeanu, vom incerca sa deslusim ce se ascunde in spatele unor afirmatii pe care le auzim sau le facem destul de des.

Banul e „ochiul dracului“, spune un proverb romanesc. In numele lui se comit abuzuri sau se fac compromisuri. O noua tendinta isi face loc in spatiul emotiilor si sentimentelor: sa consumi, sa etalezi, sa fii recunoscut si reconfirmat social datorita fortei financiare posedate. De cealalta parte, se afla cei obligati sa economiseasca… din motive obiective.

Intre cele doua extreme, exista o categorie, sa zicem, a celor rezonabili, dar si pentru acestia relatia cu banii trece prin scenarii definite de foarte timpuriu, in familie. Pentru orice femeie suna cunoscut discursul de tipul „ma simt trista, am chef sa-mi cumpar ceva nou“. Barbatii investesc mai mult in gadget-uri cu butoane sau instrumente de pescuit. Femeile vorbesc despre terapia prin shopping. Barbatii, prin educatie, mai tacuti asupra propriilor temeri, au si ei nevoie de ajutor, desi il cer destul de rar.

Nu-mi vine deloc sa cheltuiesc

Evit sa ii invit pe altii la restaurant, sa ofer cadouri scumpe sau sa-mi imprumut prietenii cu bani

Zgarcenia este tot un simptom al fricii: frica infantila de abandon, frica de a nu putea transmite. Caci altfel, de ce oare, in po­vesti, avarii isi ingroapa averea la radacina arborilor, simbol al legaturii cu viitorul? Aceasta frica obsesiva de lipsuri tradeaza o mare nesiguranta interioara, a carei origine este, de cele mai multe ori, un model parental dezastruos, o reactie contra unor pa­rinti prea cheltuitori sau a unui tata prea rigid, care si-a crescut copiii cu sentimentul vinovatiei fata de bani, sau al unui „respect“ extrem fata de problema finantelor.

Parerea psihologului: „Poate fi vor­ba de o persoana centrata pe sine, care nu stie cum sa imparta ceva cu ceilalti. E posibil sa existe un soi de rigiditate in relatiile cu ceilalti. Probabil nu problema financiara (teama de a ramane fara bani) este cauza acestui comportament, ci nevoia de siguranta si de a pastra totul pentru sine”.

Gandul de a cere o marire de salariu ma paralizeaza

Nu indraznesc niciodata sa abordez acest subiect cu superiorul meu

Este un alt aspect al anorexiei financiare, care ii caracterizeaza pe cei care nu stiu sa isi aprecieze valoarea. Se simt paralizati de ideea de a vorbi de bani, de negociere. Sunt perfect capabili sa negocieze contracte pentru altii, ba chiar adeseori au rezultate dincolo de orice asteptari. In schimb, cand vine vorba sa faca acelasi lucru pentru propria lor persoana, lucrurile se schimba radical.

Sunt terorizati de ideea ca nu merita, ca lor nu li se va acorda niciodata atentia cuvenita, ca oricum nici nu are rost sa incerce… Si aici, lipsa autoaprecierii, a iubirii de sine, explica de fapt aceasta problema. Ei nu se simt suficient de importanti pentru a cere o rasplata meritata.

Carmen S., de exemplu, isi repeta de cel putin sase luni ca ar trebui sa discute cu se­ful ei in vederea unei mariri de salariu, in conditiile in care a acceptat sa faca doua job-uri in cadrul aceleiasi companii. Dar discutia este amanata sap­ta­mana de saptamana. Va sfarsi, oa­re, prin a accepta ca nu merita acesti bani?

Parerea psihologului: „Probabil ca aceasta persoana are mari dificultati atat in a-si evalua valoarea muncii sale, cat si in a-si afirma nevoile in fata unei per­soane cu autoritate (seful)”.

Adaptare de Alina Iordanescu
Foto: GULIVER / Photographer’s Choice

Citeste continuarea in revista Psychologies editia decembrie-ianuarie.