Charlize Theron – Iau multe lucruri prea personal

Nici nu mai este nevoie sa spunem ca este foarte frumoasa, asta se vede cu ochiul liber. Talentul si l-a dovedit in nenumarate filme, iar premiile importante i-au onorat munca, insa esentialul este ca vrea sa traiasca sanatos… emotional. Imbina cu succes cariera de actrita cu familia, joaca golf cu mama ei, numai pentru a fi impreuna si a-i face acesteia pe plac, exploreaza universul fabulos al maternitatii odata cu adoptarea unui baietel si isi asuma latura independenta si rebela. Aura Hollywood-ului nu a facut-o sa isi piarda identitatea, si poate fi surprinzator faptul ca Charlize Theron este un om foarte realist.

Psychologies: In jocul dvs. va pregatiti intens intre scene? Sunteti o actrita metodica sau spontana?

Charlize Theron: Nu lucrez deloc metodic. Imi iubesc meseria si cred ca sunt mai buna atunci cand nu lucrez cu metoda. E extenuant din punct de vedere mental si te face sa te simti prost. Cunosc actori care se straduiesc sa joace dupa o metoda precisa, dar nu este stilul meu. Oamenii uita ca filmarile dureaza uneori si 16 ore pe zi. Oare chiar vreau sa stau incordata si concentrata timp de 16 ore? Mai bine te duci sa te culci! Si care e sensul? Nu te face sa joci mai bine – gasesc asta un pic prea pretentios.

Alegeti roluri importante, mari, pentru cariera dvs.? Cele care va imbunatatesc portofoliul? Sau roluri care va plac, pur si simplu?

C.T.: Eu vreau doar sa fac parte dintr-o poveste buna. Nu vad mai departe de atat. Nu cred ca putem controla lucrurile astea, nu exista nicio reteta de alegere a unui rol. Am invatat destul de devreme ca singurul lucru pe care il putem controla este propria vointa si ceea ce vrem sa facem. Tot ce vine dupa asta, e arbitrar. Pentru ca nu poti anticipa ceea ce vor spune criticii sau cum se va vinde filmul sau alte lucruri de acest gen. Ei pot sa te manance de viu, asa ca mai bine te relaxezi cu privire la lucrurile astea. Eu nu ma agit pentru lucruri pe care nu le pot controla. Daca imi place o poveste, joc in ea, daca nu, nu. Sunt foarte norocoasa sa fi ajuns aici, in punctul in care imi permit sa aleg. Nu ma stresez pentru plata chiriei, si asta e un lucru bun. Daca poti face alegeri care sa nu fie influentate de plata chiriei, e un noroc.

Ideea ca poti controla ceva, e iluzorie?

C.T.: Uneori e mai bine sa lasi lucrurile asa cum sunt, sa le lasi balta. In profesia mea, actorii nu au, oricum, prea multa marja de alegere. Dar mie imi place filmul pentru partea sa creativa. Iubesc scenaristii care creeaza povesti, iubesc televiziunea. Toate lucrurile astea atat de creative ma inspira. Se fac multe filme la care particip si eu, dar nu apar pe creditul de final, sa stiti! Sunt consilier, etc. Mie imi place acest lucru. Lucrez discret, uneori mai creativ decat in lumina reflectoarelor, si asta ma tine in priza. Zau ca sunt o norocoasa! Nu stiu daca vreau sa fac actorie pentru tot restul vietii. Nu stiu daca acesta e un drum de urmat. Dar cred ca asta mi se potriveste acum, si celebrez destinul. Cand voi avea 57 de ani si vreo doua operatii estetice, nu voi mai juca, asta e sigur. Dar filmul va fi, cu siguranta, viata mea.

Dar veti decide ce rol veti accepta in urmatoarele filme? Aveti un agent influent?

C.T.: Eu am o metoda a mea, sigura: daca citesc ceva si acea poveste ma obsedeaza, este un semn bun. Si ma iau dupa treaba asta. Daca citesc ceva si nu pot povesti mai departe ce am citit, uit. Apoi, eu sunt influentata de scenaristi. Daca imi place stilul cuiva, aleg acel rol.

Citeste continuarea interviului in revista Psychologies, editia ianuarie 2013.