Chemarea Zeiţei Mamă
„România este inima a ceea ce numim Vechea Europă, o entitate culturală între anii 6500 și 3500 î.d.C. centrată pe o societate liniștită, matriarhală, creativă și iubitoare de artă, care a precedat societățile războinice patriarhale indo-europene din epoca bronzului și epoca fierului. Descoperirile din România și din țările învecinate după al doilea război mondial au făcut posibilă înțelegerea importanței începuturilor culturale ale Europei, cultura unei societăți agrare. A devenit, de asemenea, evident că această societate europeană foarte veche a precedat cu câteva milenii societății sumeriene. A fost o perioadă de reală armonie, într-un deplin sens de unitate cu energiile creatoare ale naturii.” Marija Gimbutas
1. Cultura Cucuteni
Arheoloaga Marija Gimbutas prezintă în cartea ei Limbajul Zeiței descoperirile arheologice a culturii Cucuteni din România. Ne vorbește despre o epocă în care Zeița Mamă era onorată. La noi în țară, au fost găsite statuete sub formă de zeițe precum “Soborul Zeițelor” de la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț.
Marija Gimbutas a mers pe drumul Zeiței Mamă și a analizat statuetele zeiței găsite în Europa Veche. A descoperit că în acea perioadă exista o gândire holistică pentru că omul nu era separat de natură. Zeița Mamă era considerată izvorul întregii vieți din pântecul căreia se naște întreaga creație.
Arheoloaga a identificat simboluri desenate pe statuetele găsite în Europa Veche, care sunt reprezentări ale Zeiței Mamă. Aceasta specifică că nu există o singură statuetă care să spunem că reprezintă Zeița. Există sute de statuete cu diverse posturi și simboluri găsite în locuri diferite precum temple, morminte, așezări de case, peșteri etc. Zeița Mamă putea să fie reprezentată ca un copac, piatră, simbol, foc, apă, Soare, Lună, om, animal, coloana, V, X, M, Y, sâni, vulvă, fund, păsări, șerpi, taur, berbec, vulpe, căprioară, rață, urs etc.
Mereu am simțit o atracție față de popoarele indigene sau culturile care își păstrează cunoașterea și ritualurile încă din perioada neolitică. Din păcate, cu venirea patriarhatului în epoca bronzului, tradițiile și ritualurile Zeiței Mamă de pe teritoriul nostru au fost uitate. Chemarea pe care am simțit-o a fost să caut vocea și limbajele ei în tradițiile în care încă mai este vie. Dar am înțeles clar după toate călătoriile mele și toate inițierile și cercetările că Zeița Mamă este una, iar în funcție de fiecare etapă a evoluției omenirii s-a prezentat sub diverse forme pentru a fi înțeleasă și auzită. O regăsim peste tot. Vocea ei acum se reîntoarce într-o etapă a evoluției omenirii în care se dorește egalitate între matriarhat și patriarhat. Preotesele și preoții ei s-au reîncarnat și au început să-i spună din nou povestea. În călătoriile mele, m-am conectat cu șamanismul feminin și am învățat de la bunicile și femeile pământului sacralitatea energiei feminine.
Citește continuarea articolului în ediția de martie-aprilie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
