Corina Bacalearos: Trebuie sa stie ca va fi iubit de ambii parinti
Divortul… un eveniment traumatizant pentru cuplu. Si la suferinta pierderii partenerului, se adauga durerea de a-ti vedea copilul nedumerit si trist din cauza despartirii parintilor. Ce sa faci, ce sa ii spui pentru a-l scuti de aceasta posibila trauma?
Psychologies: Ce-i spunem unui copil cand parintii divorteaza?
Corina Bacalearos: Cand un mariaj, loc al iubirii si intelegerii, al comunicarii si al satisfactiilor intime, este depasit de nevoia unuia sau a ambilor parteneri de libertate si de eliberare, atunci, divortul, ca fapt de viata, este o solutie onorabila.
Dar despartirea sotilor atunci cand ei sunt parinti este un act de raspundere si mai mare. Este necesara o perioada de pregatire, de „coacere“ a deciziei si de asumare a felului, a modului in care vor evolua lucrurile pentru copil sau pentru copii, din punct de vedere fizic, locativ, afectiv, emotional, educativ si social.
Cum sa linistim un copil speriat de posibilitatea despartirii?
Copilul trebuie informat, nu mintit, prin omisiune sau in alt fel. El trebuie sa stie ce se petrece in casa, sa i se spuna in cuvinte simple, accesibile, pe etape de varsta. In acelasi timp, fiul sau fiica trebuie incurajat/a sa-si exprime trairile, sentimentele, emotiile.
La fel ca si adultul, copilul are nevoie sa puna in cuvinte ceea ce simte si gandeste in legatura cu situatiile importante pentru el, cu soarta lui si a parintilor lui dupa divort. Copilul simte divortul ca pe o puternica amenintare a sigurantei sale. Simte confuzie si dezorientare emotionala. Se autoculpabilizeaza pentru ceea ce se petrece. Fiecare situatie de divort are particularitatile ei si, in final, este unica. Insa, in principiu, pregatirea divortului este la fel de importanta pentru copil ca si pentru parinti.
Trebuie sa adaptam discursul la varsta fiecaruia?
Da, adevarurile simple, juste si exprimate cu rabdare, explicatiile despre imposibilitatea parintilor de a gasi un acord, de a continua convietuirea sau cele despre optiunile lor diferite de viata sunt potrivite pentru a-l ajuta pe copil sa inteleaga schimbarea. Foarte important este sa asiguram copilul de grija cu care il vom inconjura pe mai departe. Sa i se spuna ca va fi iubit de catre ambii parinti, sa fie sigur de continuitatea si mentinerea intensitatii iubirii.
Apoi, trebuie sa ne preocupe asigurarea stabilitatii relatiilor, in special cu parintele caruia nu ii va fi incredintat. Inainte de a-l linisti si de a-l asigura despre viitor, este potrivit ca fiecare dintre parinti sa-si exprime intelegerea si acceptarea reactiilor emotionale ale copilului.
Fara manifestarile de suparare, agitatie, neliniste, plans, copilului ii este greu sa mearga inainte. El trebuie sa isi exprime toate aceste trairi. Cum? In comportament, joc, desen sau sa puna in cuvinte ceea ce simte. Insa „specularea“ de catre unul dintre parinti a reactiilor emotionale ale copilului, cu scopul manipularii si obtinerii de beneficii in relatie cu celalalt parinte, este total nepotrivita.
Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii noiembrie.