Crina Semciuc – Doar sufletul conteaza
O fata de o frumusete care impregneaza ecranul, cu trasaturi clasice, fotogenice si telegenice din orice unghi. Un amestec de inocenta si senzualitate. De spirit tineresc, adolescentin si cool, si de feminitate infloritoare, triumfatoare. O actrita precoce si un om modest, dedicat cu religiozitate actoriei, profesia din care spune ca invata enorm despre viata…
O fata frumoasa si discreta, cu valori traditionaliste, dar precoce profesional si cu un apetit (si instincte bune) pentru roluri care provoaca, pun probleme, o fac sa traiasca identitati noi. A jucat si in productii de televiziune (Daria, dragostea mea, Mincinoasa, Cu un pas inainte, California Dreamin’) unde camera s-a „indragostit“ de fiecare data de ea.
Telegenica si fotogenica, un amestec tulburator de senzualitate si inocenta, jongland cu usurinta intre ipostaze cool, tineresti, si romantice-glamour, Crina Semciuc poate fi… orice. In serialul HBO In deriva joaca un personaj tulburat si tulburator, o fiica rebela, pentru care nu a ezitat sa-si tunda parul la zero, proband ca nu seductia este centrul artei actorului, ci expresivitatea extrema. Am intervievat-o pentru Psychologies dorind sa aflam ce gandeste aceasta fata linistita, echilibrata, dar capabila sa produca furtuni cathartice in cei care o privesc.
Psychologies: Cine esti tu, Crina Semciuc? Cum te-ai descrie?
Crina Semciuc: Sunt un om foarte norocos, si spun asta pentru ca am o familie minunata, care a fost si este tot timpul langa mine. Ei stiu cel mai bine cand am nevoie de ei, stiu cand, ce sa-mi spuna sau cum sa ma ajute. Am prieteni, iar asta consider ca este un lucru mare in zilele noastre, ii am si sunt bucuroasa ca imi sunt mereu alaturi si ca ma pot baza pe ei. Dar cel mai bun prieten este logodnicul meu, Ducu. Sunt un om bogat spiritual.
Vorbeste-ne despre personajul tau din serialul In deriva.
C.S.: Depinde din ce perspectiva privim lucrurile. Pentru tatal sau, Beatrice este un copil debusolat, dar pentru mine este o adolescenta cu o gandire matura, care se afla intr-o perioada agitata a vietii, de ratacire, cauzata pe alocuri chiar de iubirea excesiva a tatalui si greutatea numelui acestuia. Zbuciumul interior o determina sa ia decizii radicale, bune pentru ea, dar gresite din punctul de vedere al celor apropiati ei. Nu isi mai gaseste locul langa famila sa, isi doreste doar sa fie libera, fara ca cineva sa-i ingradeasca miscarile sau sa incerce sa ii influenteze deciziile.
Doar pentru a demonstra ca s-a maturizat, Beatrice ia hotarari drastice de una singura, isi rade parul, isi gaseste un prieten de varsta tatalui ei, incercand sa marcheze desprinderea de tatal sau, pe care il iubeste foarte tare, dar nu reuseste sa il mai inteleaga. Dragostea paterna o sufoca, ii induce o stare de nesiguranta, ceea ce o impinge sa ia decizii gresite, dar tot ceea ce face este pentru a putea demonstra ca s-a maturizat, ca a crescut, ca nu mai este un copil incapabil sa isi ia viata in maini. Gata! Nu mai are nevoie de ajutor, poate si singura sa aiba grija de viata ei.
Citeste continuarea interviului in revista Psychologies, editia februarie 2013.
