Cum ii pedepsim corect

Licenta, doctorate, interviuri? Fleacuri! Nimic nu se compara cu momentul in care copilul tau spulbera, cu un zambet inocent, toate sfaturile intelepte despre limite si autoritate. Cum impui o regula? Ce efecte au sanctiunile asupra copiilor nostri?

Dan are cinci ani. Mama lui povesteste: „Nici nu apucam sa spun bine «n-ai voie», ca incepea scandalul. Mi-era si rusine sa-l mai iau cu mine in vizite sau plimbari”. De la varste foarte mici, copiii aud cuvantul „nu” pus in fata multora dintre initiativele lor de explorare sau dorintelor lor. Lipsa de experienta, capacitatea redusa de intelegere a explicatiilor ii fac sa accepte foarte greu un refuz al parintilor. „Pur si simplu nu stiu cum sa-i mai spun ca n-are voie sa umble la prize, la firele de la calculator sau televizor”, spune Andreea, mama unui baietel de trei ani.

Interdictiile si normele navalesc toate din primele luni de viata, limitandu-i, la prima vedere, nevoile si do­rintele. Care este atunci rolul lor benefic? „Una dintre functiile cele mai importante ale parintelui este a­ceea de a impune copilului o serie de limite menite sa protejeze fiinta vulnerabila si lipsita de experienta pa­na in momentul in care ea va fi capabila sa o faca singur. Aceste limite tin in principal de pro­­tectie si de socializare”, spune Anca Li­han­ceanu, psiholog clinician specialist.

Fa distinctia intre capricii si nevoi

Nevoile firesti ale oricarui copil – acelea de a explora si experimenta din primii ani de viata, de a intelege mecanismele lucrurilor si legatura ca­u­za-efect, nevoia de a crea le­ga­turi cu cei de o varsta si de a apar­tine astfel generatiei sale – pot fi tot atatea motive firesti pentru care fiul sau fiica ta sa incerce sa incalce regulile. E firesc ca orice limita sa nasca in copil o frustrare reala. La fel de fireasca este si reactia de revolta in fata lor. „Limitarea se constituie pentru el ca un obstacol in calea satisfacerii unei nevoi sau dorinte. Numai un copil aflat in inconstienta nu are nevoi si dorinte”, spune An­ca Lihanceanu.

„De fiecare data cand ii aduceam aminte de teme, incepeau bombanelile si negocierile: sa se mai joace un pic, sa mai vada inca un desen animat”, marturiseste Carmen, mama Adrianei, noua ani. Este o secventa cunoscuta oricarui parinte, nu-i asa? Orice regula impusa are efect benefic doar daca ea ajuta la implinirea unei nevoi reale, la adaptarea la mediu, societate, la formarea autocontrolului, la dezvoltarea armonioasa a copilului. „O distinctie importanta, pe care toti parintii trebuie sa invete sa o faca la un moment dat, este a­ceea dintre nevoia reala si dorinta sau capriciu. Acestea din urma pot, si chiar trebuie, sa fie limitate; nevoia insa – niciodata”, explica Anca Lihanceanu.

Cum creezi o regula

Si totusi, in ce fel ii poti spune „nu” copilului tau astfel incat sa fie respectat? Evident, nu exista o reteta ideala, doar ingrediente obligatorii: comunicare, intelegere si rabdare. „Este important, in primul rand, ca regulile sa fie precizate clar copilului. Orice modificare a lor trebuie sa-i fie comunicata acestuia. Apoi, e important ca ele sa nu fie utilizate in functie de starea emotionala a parintilor. Cea mai frecventa gre­seala educationala pe care o fac pa­rintii este ca nu aplica consecvent aceste reguli – oricare ar fi ele – asa incat copii sunt bulversati si nu re­u­sesc sa isi con­struiasca un sistem de valori clar. Aceasta inconsecventa poate duce la dezechilibre emotionale“, detaliaza Roxana Stoica, psiholog pentru copii, formator in programe de educatie pentru parinti.

Dis­­­cursul parintelui trebuie sa fie lip­sit de ambiguitate: de exemplu, in loc de „as dori sa te intorci inainte de miezul nop­tii”, e de preferat „iti cer sa fii aici inainte de miezul noptii”. Intonatia, privirea si gesturile trebuie sa se potriveasca in acest sens. Sa spui „iti interzic sa iesi” cu aceeasi voce cu care spui „iti propun sa ramai cu noi” ori sa zambesti in timp ce spui „ceea ce ai facut este periculos” – inseamna sa faci ca atentionarea ta sa-si piarda orice credibilitate.

Ne­maistiind daca are de-a face cu o do­rinta, o rugaminte sau un ordin, copilul este neascultator fara sa-si dea seama si se va simti pedepsit pe nedrept. Ceea ce, pe termen lung, il poate arunca intr-o con­fuzie, cu ur­mari neplacute.

Citeste continuarea in revista Psychologies editia iulie/august..