Cum sa alinam doliul cuiva
Cel sau cea cu care iti imparti viata sta prostit pe scaun. Tocmai a aflat ca tatal sau a murit. „Stii, era destul de in varsta si a avut o viata buna si implinita“, spui tu, balbaindu-te. Un coleg si-a pierdut copilul anul trecut si se apropie data de comemorare.
Faci eforturi sa ii fii alaturi, sa arati ca nu ai uitat si incerci sa evoci cu blandete acel moment tragic. „Nu vreau sa vorbesc despre asta“, spune el, rece. De la o zi la alta, la ora cand moartea erupe in anturajul nostru, suntem trimisi sa ne confruntam cu propriile limite si neputinte.
Cum sa faci fata durerii altuia? Cum sa-l ajuti pe cel sau pe cea care traieste un doliu? Nu exista niciun ghid practic ce ne poate descurca in aceste situatii, din simplul motiv ca nu exista nicio norma in acest domeniu. In acelasi timp, pe toti ne incearca angoasa a ceea ce poate insemna pierderea cuiva drag.
Psihanalistii, in linia lui Freud, considera acest proces un „travaliu“, un proces intern de renuntare gradata, un efort intern pe care il fac toti cei indoliati. |ntelegand si acceptand dificultatile specifice, putem sa gasim cele mai bune mijloace de a-i ajuta.
Citeste continuarea in Psychologies, editia ianuarie-februarie
