Cum sa supravietuiesti unei mame care culpabilizeaza

Unele mame au darul de a pune sare pe rana si stiu mai bine ca oricine sa isi supere copiii. Pentru a scapa de autoritatea lor, se impune o distantare. Totul cu ajutorul adaptarii.

Iata povestea unei mame care ii ofera fiului sau doua cravate cu ocazia zilei de nastere, una albastra si una rosie. Duminica viitoare, cand acesta poarta cravata rosie, mama ii spune cu un ton plangacios: „Stiam eu ca cea albastra nu-ti place!“. Astfel, unele mame stiu din instinct sa-si atinga copiii in cel mai slab punct… si la orice varsta.

„Ti-am curatat scurgerea de la baie, daca nu faci asta niciodata, o sa se infunde si probabil te vei indunda“, „Deci pleci la mare in weekend-ul asta si nu mai luam pranzul in familie duminica, am inteles bine?“, „Asa de tare ti-a fost dor de mine, ca intai iti vizitezi prietenii si apoi mama?“… Diverse mo­da­litati in care copilul bun este tran­sformat instantaneu intr-unul rau. Cum sa scapi?

Admite manipularea

Atunci cand esti atasat de mama ta, poate fi dificil sa-ti spui ca ea nu are dreptate ci tu, si ca te lasi manipulat de ea. Totusi, este o trecere fortata. Inainte de toate, trebuie sa constientizezi ca mama ta abuzeaza, ca cere mai mult decat este normal. Nu este usor deoarece mamele care in­vi­no­va­tesc exista dintotdeauna iar copilul ca­re creste in acest mediu este in­te­­riorizat. Devenit adult, traieste cu frica de a nu fi respins daca nu cores­punde exigentelor mamei sale.

Pentru a se elibera de aceasta vi­no­vatie interioara care i-a fost inoculata, adultul trebuie mai intai sa scape de dorintele si convingerile mamei, tre­cand peste interdictiile care i-au fost impu­se, in ciuda temerilor provocate de acest lucru.

Poti trece printr-o schimbare profesionala daca esti constient ca urmai cariera de pana acum mai mult dato­rita dorintei mamei tale. Sau printr-o despartire de partener gasit evident dupa criteriile mamei tale. Ori, pur si simplu, nu vei mai merge in fiecare duminica sa iei masa cu ea. Vei realiza ca lumea nu se sfarseste daca iti faci propriile planuri.

Psihologul Corina Calin comple­teaza: „Este foarte important de retinut faptul real ca mama nu face niciun demers intentionat sau constient pentru a crea co­pi­lul dependent, vesnic vinovat si in­­­teriorizat. Din dorinta de a educa copilul dupa propriul model ajunge sa-l critice si sa-l ingradeasca creandu-i frustrarile din adolescenta si mai apoi problemele de adaptare si instabilitate din viata de adult. Toate acestea se rezolva atunci cand copilul, la orice var­sta s-ar afla, reuseste sa rupa cordonul ombilical si sa se ghideze in viata dupa propriile valori si nevoi“.

Decat sa discuti, mai bine actionezi

Aceasta distantare este dureroasa pentru ca ii cere adultului sa renunte la una dintre frazele care i-au marcat co­pilaria: „Esti un copil bun.“ Odata identificata vinovatia, important este sa actionezi si sa discuti dupa ce esti pregatit. A-ti afisa rezistenta nu face decat sa amplifice rigiditatea mamei, care va cauta sa-si impuna exigentele, atacand sau pozand in victima. Din pacate discutiile sunt fara sfarsit. Alexandra, 29 de ani, povesteste cum aproximativ o data la doua duminici pierdea trenul, plecand din orasul natal catre Bucuresti. Cand venea momentul sa isi spuna „la revedere“, mama ei incepea sa se planga ca vizita a fost prea scurta, iar inconstient, fiica sa, incercand sa-i demonstreze ca nu are dreptate, uita cat e ceasul…“

Editare de Catalina Cristescu
Foto: shutterstock.com

Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii octombrie.