Cuplu: sa spui sau sa nu spui
Timp de doi ani, au facut absolut totul impreuna. Au impartit totul, si-au spus totul, au trait in transparenta si absolutul noii lor iubiri. Ca si cum fiecare dorinta, fiecare indoiala sau temere, fiecare particica din trecutul sau prezentul lor trebuia sa fie oferita celuilalt pentru ca intimitatea sa fie si mai intensa. Patru ani mai tarziu, Angela, 34 de ani, si Sorin, 36 de ani, se iubesc la fel de mult, dar nu mai fac totul impreuna. „Azi nu ne mai spunem totul, nu mai impartim totul. Am prietene pe care el nu le cunoaste si carora le marturisesc lucruri despre care nu-i vorbesc sotului meu. El isi are grupul de prieteni cu care face sport si se relaxeaza… Nu mai traim unul pentru celalalt, ci unul cu celalalt.“
Daca uneori transparenta este traita drept o dovada de iubire la inceputul pasiunii, ea poate, in timp, mai ales daca ramane singurul limbaj al intimitatii, sa epuizeze relatia. Dorinta, care se hraneste din inaccesibil, din lipsa, din mister, este, in acest caz, prima care va suporta consecintele tiraniei sale. „Fiecare dintre noi are nevoie de o anumita intimitate, de ceea ce numim «spatiul personal». In cuplu, spatiul personal nu se anuleaza, ci chiar contureaza o intimitate specifica relatiei celor doi iubiti, ceea ce doar ei doi stiu, anumite glume, felul in care se alinta“, spune psihoterapeutul Doina Grasu.
Gandeste-te de trei ori inainte…
Numeroase cupluri considera sau isi imagineaza ca relatia lor este ca un spatiu sigur, in sanul caruia totul despre sine trebuie spus si aratat. In prezent, se concretizeaza din ce in ce mai mult teama de a fi sin gur cu sine, cu ceea ce consideram negativ la noi, incat multi isi imagineaza ca, spunand totul, vor anula singuratatea si isi vor pastra sufletul curat. Acesti oameni se afla intr-o iluzie fuzionala.
„Cand iubesti, nu trebuie sa ascunzi nimic“, pare a fi regula dupa care se ghideaza ei. Ca si cum transparenta ar fi o garantie pentru iubirea adevarata. In aceasta dorinta de a se oferi nud celuilalt si de a astepta acelasi lucru in schimb, nu se afla oare iluzia de a fi perceput curat de orice greseala? Numeroase dintre gandurile noastre, atunci cand sunt prea neplacute, prea negative, perverse, imorale sau agresive, trec prin filtrul inconstientului si sunt retinute acolo. Altfel spus, sunt refulate, in termeni de specialitate aceasta parte negativa a sinelui numindu-se „umbra“.
Ei bine, asa cum ne retinem umbra, trebuie sa invatam sa nu mai spunem totul celuilalt. Sa tragem concluzia ca secretul, refularea si disimularea sunt cei mai buni aliati ai cuplului? Doina Grasu ne recomanda: „Ideal este ca in cuplu sa renuntam la masca sociala, sa reusim sa fim cat mai sinceri si autentici, sa ne impartasim preferintele si dorintele, sa exprimam deschis ceea ce gandim si simtim.
Cateodata insa, chiar si in cuplu, este nevoie sa ne mai abtinem din a marturisi anumite ganduri si sentimente, poate pentru a nu-l supara pe celalalt sau pentru a nu crea tensiuni inutile. Face parte din compromisurile specifice unei relatii armonioase“.
Pentru a gasi echilibrul intre onestitate si verbalizarea excesiva si daunatoare, recomandata este punerea constienta in aplicare a unui „filtru“. A face o triere intre gandul care ofera profunzime si durabilitate unei relatii, si gandurile care n-ar avea asupra cuplului niciun impact imediat sau viitor, dar a caror verbalizare risca sa aiba efecte negative.
In mod concret, sunt impartite toate analizele, criticile, indoielile, dar si proiectele si dorintele care hranesc relatia, intrucat ele au reprezentat, in prealabil, obiectul unei gandiri aprofundate. Si toate gandurile prea intime care ne apartin, cele legate strans de haosul interior, care sunt impartasite ca atare celuilalt, trebuie pastrate pentru sine. „Ideea de a spune totul este, prin ea insasi, una nerealista si poate plictisitoare. Onestitatea, insa, este un lucru pe care o relatie profunda se construieste in timp“, completeaza Doina Grasu.
Citeste continuarea in revista Psychologies, editia de noiembrie.
