De la sanul mamei la simbolul puterii feminine
Prea mici, prea mari, durerosi, umflati, departati, turtiti, in forma de para in loc de mar… Putine femei isi iubesc sanii. M., 40 de ani, ii detesta intr-atat, incat a modificat pozitia oglinzii la baie numai pentru a nu-i mai vedea: „Cand sunt in fata chiuvetei, vreau sa-mi privesc chipul. Si atat. Maternitatea, alaptatul mi-au uratit sanii. Aratau mult mai bine inainte. Acum nu-i mai recunosc“.
Pentru femei este dificil de acceptat ca pe parcursul anilor acest atribut esential se schimba atat de mult. „Sanii sunt marca feminitatii. Ei sunt un semn al maturitatii si al seductiei, dar mai ales un simbol al insatisfactiei femeii in raport cu propriul corp. Sanul nu este niciodata suficient de frumos, pentru ca nu corespunde niciodata idealului creat inca din copilarie. Fetitele nu se nasc cu sani, acestia ramanand pentru ele mult timp imaginari. Si viseaza la ei timp de ani de zile“, spune Helen Parat, psiholog. Iata cum se explica dezacordul cu realitatea.
Cand ceilalti judeca
Adolescenta soseste, iar fetele adesea au un soc. M., jurnalista, isi aminteste de traumatismul suferit atunci cand i-au crescut sanii: „Aveam 12 ani si jumatate. La inceput, nu eram nemultumita, erau prea departati. Apoi au devenit foarte opulenti si aveam impresia ca dispar in spatele lor. Am fost foarte complexata. Din fericire, mama mea, care a trecut prin aceeasi experienta, m-a ajutat sa fac fata situatiei. M-a dus sa-mi cumpar primul sutien, mi-a explicat cum sa-mi ingrijesc sanii si ma asigura ca sunt frumoasa“.
In prezent, M. isi asuma un bust foarte frumos, pe care timpul nu l-a afectat. Psihanalistii spun ca atentia maternala joaca un rol esential in raportul afectuos sau dificil pe care il cultivam cu propriii sani. S., o femeie frumoasa de 30 de ani, nu a primit acelasi sprijin din partea mamei, motiv pentru care multa vreme a fost deprimata si frustrata: „Intr-o zi, cand ma aplecam in fata, mama mi-a spus: «Uite ce caraghiosi sunt sanii tai, oare raman asa sau se mai transforma pe masura ce cresti?».“
Citeste continuarea articolului in Psychologies, editia ianuarie-februarie
