Dosar: Linistea ta interioara – Luptele noastre interioare
Fara astampar”, „a inghitit argint viu“, „nu are stare“… Asa s-ar exprima cu niste plastice expresii romanesti, tulburarea, lipsa de relaxare, agitatia cu sau fara obiect la care suntem toti supusi zi de zi, fie ca suntem temperamental mai blanzi si mai flegmatici ori mai duri si mai colerici. Corpul si spiritul nu-si gasesc pacea.
Stare de agitatie cronica, de tensiune, de dispersare si de fierbere. Agitatia este, poate, starea emotionala pe care marea noastra majoritate o stie prea bine. Un proiect care nu s-a terminat, o disputa cu cineva din familie, dificultati materiale, dar si frica de schimbare.
Insa pot fi si evenimentele placute: sa cumperi o casa, sa te indragostesti sau sa pleci in vacanta. In viata de zi cu zi, ocaziile de a vedea furtuni emotionale sunt nenumarate. Si ele incep cel mai adesea in relatia cu sine.
Forta tensiunilor din noi
Seneca, filozoful antic, spunea ca vede in nemultumirea de sine obstacolul major a ceea ce el numea scopul suprem: linistea sufletului. Dupa el, din aceasta nemultumire decurg diverse comportamente toxice, printre care inconstanta, insatisfactia, pasivitatea, nostalgia sau frica de schimbare…
Tot atatea otravuri care deformeaza perceptia pe care o avem asupra realitatii si care ne impiedica sa fim in acord cu noi insine si cu cei din jur. Or, pentru a trece de la nemultumire la un anumit grad de impacare, pentru a resimti un confort interior, trebuie sa ne cunoastem pe noi insine cat de cat.
Fie si numai pentru a discerne zonele de slabiciune si pe cele de forta, pentru a ne fixa obiective de viata realiste, susceptibile in orice caz sa genereze mai mult satisfactie decat frustrare. Fara descoperire de sine cum sa auzi si sa recunosti dorintele de adancime, cum sa fim siguri ca ambitiile si visele care ne fac sa avansam sunt chiar ale noastre?
Cum sa gasim pacea interioara ignorand sau negand existenta curentelor contrarii din sinele nostru? „Nu putem atinge o anumita unitate a fiintei fara sa luam in considerare contradictiile care o alcatuiesc“, subliniaza psihanalistul Jaques Ar¨nes.
„Dorintele noastre sunt, prin definitie, diverse si ambivalente.“ E destul sa ne aplecam asupra dorintelor noastre de fericire pentru a vedea complexitatea lor naturala. Vrem pace interioara, dar vrem si sa traim o mare pasiune amoroasa, vrem sa fim recunoscuti si valorizati de catre ceilalti dar, fara a avea de dat socoteala catre nimeni, vrem sa profitam de prezent, dar nu ne putem opri din a trai pentru viitor, cel apropiat sau cel indepartat… Aceste paradoxuri ne agita.
Luand cunostinta de ele si acceptandu-le, se micsoreaza problemele pe care ele le pot genera. „Pacea interioara nu este sinonima cu calmul plat si nici cu un confort dulceag, explica psihanalistul francez. Ea poate fi obtinuta intr-o anumita tensiune, intr-un anumit disconfort rezultat din abordarea anumitor lucruri dificile si contradictorii din sine. Dar pentru a ajunge la o anumita pace si pentru a stinge tensiunile interne, trebuie sa renuntam la controlul total. Controlul cu sine si cel fata de exterior.“
Citeste continuarea acestui articol in revista Psychologies, editia de decembrie.
