Dulceata mangaierii

A mangaia inseamna a iubi complet. Invatam, printre primele limbaje, pe cel al atingerii. Copiii si animalele stiu acest lucru instinctiv. Ramane sa rafinam mangaierea si in cuplu, pentru a ne bucura total.

Sexualitate sau senzualitate? De ce nu amandoua? „Pla­cerea pe care o simt azi facand dragoste nu sea­ma­na deloc cu cea pe care o simteam a­cum zece ani“, marturiseste Florentina, 38 de ani. „Nu orgasmul e prioritatea mea principala. Am ajuns sa-mi cunosc corpul, am castigat incredere in mine. Nu stiu daca se poate vorbi de maturitate sexuala, dar eu simt ca am evoluat din acest punct de vedere. Am dobandit o libertate interioara care ma face sa stiu cata nevoie are corpul meu de atingere. Impreuna cu partenerul meu, am ajuns la o treapta superioara sexului traditional.“

De la autoerotism – mai precis capacitatea de a ne excita pe noi in­sine prin mangaieri si masturbare – pana la placerea reciproca dintr-o intalnire sexuala, drumul care duce spre voluptate se deseneaza pe… pielea noastra. In volumul Tratat de mangaieri, aparut la Editura Trei, dr. Gérard Leleu, sexolog si psihoterapeut de cuplu, afirma ca: „Valoarea specifica a mangaierii este prea putin cunoscuta. Se crede ca ar fi o pierdere de timp, un obstacol care intarzie penetrarea; in cel mai bun un caz, o folosim in preludii“.

Pentru orientali, erotismul si spiritualitatea nu sunt lucruri diferite. Rafinamentul senzual este o datorie si se invata din textele sacre. Kama-Sutra trebuia studiata i­na­in­te de casatorie, in a­celasi fel ca poezia, muzica, scrisul sau gatitul. Azi, arta mangaierii re­cas­tiga teren datorita constientizarii propriei sexualitati si refuzului acelui model cultural, mostenit de la ge­neratiile an­terioare, pentru care placerea era su­bordonata procrearii.

„Fostilor mei soti nici nu le trecea prin cap ca am si alte parti ale corpului care pot fi atinse, dezmierdate, nu doar fesele sau «triunghiul», spre care se napusteau cu toa­ta forta. Cred ca, la noi, e o chestiune care tine de primitivismul educatiei sexuale – ca sa fiu amabila! Ma intrebau totdeauna daca am avut orgasm, dar asta se contabiliza ca o reusita a lor. Daca nu reuseam sa ajung pe culmile placerii, considerau ca la mi­­ne n-a fost ceva in regula. Am intalnit pe cineva, cu mult mai ta­nar ca mine, care m-a invatat pur si simplu ca a face dragoste inseamna mai mult decat sa fii penetrata. Cu el am descoperit ca fruntea, spatele, ceafa, parul, picioarele, talpile sunt tot atatea centre ale voluptatii. Fara acest barbat, as fi jurat ca se­xul nu e decat o «frecare» mecanica a organelor genitale“, marturiseste Alexandra, 48 de ani.

Ce viseaza femeile

„Sa ma sarute cu sarutarile gurii lui! Caci toate desmierdarile tale sunt mai bune decat vinul.“ Asa incepe unul dintre cele mai poetice texte ale Vechiului Testament, Cantarea Cantarilor a regelui So­lomon. Iubirea se invata prin pie­le, remarca Gérard Leleu.

Re­la­tia dintre copil si mama este prototipul tuturor relatiilor amoroase ulterioare. Femeia imbaiaza un copil, il poarta in brate, il maseaza. Re­la­tia se instalea­za natural. Ea recunoaste nevoia de atingere a ce­­luilalt. „Barbatii ar trebui sa stie ca iubirea inseamna altceva decat sa te sui pe o femeie si apoi sa te dai jos. Femeile isi doresc iubirea-contact: ar vrea pur si simplu sa fie mangaiate, fara sa stie incotro se indreapta. Sa reduci relatia sexuala la penetrare inseamna sa-ti dispre­tuiesti corpul, dispretuindu-l si pe al celuilalt. Dar mai inseamna si sa sugrumi implicarea sentimentala, caci afectivitatea nu se manifesta pe deplin decat prin mangaieri prelungi“, mai adauga psihologul.

Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii septembrie..