Editorial de Iuliana Alexa: Putina emotie…
Irrationality (Pinter & Martin, 2007), o carte citita si citata in spatiul anglo-saxon, regretatul psiholog britanic Stuart Sutherland face inventarul erorilor noastre comune de gandire si al cauzelor celor mai evidente ale acestora.
Cu alte cuvinte, felul cum ne infundam singuri in silogisme schioape, maniera glorioasa prin care sarim gratios in gropi cognitive, baletul obez printre obstacole ideatice este un bun si inepuizabil teren de studiu pentru psihologia cognitiva. Se pot face „n“ experimente care sa testeze prostia umana. Din pacate sansele cele mai mari sunt sa aiba scoruri inalte…
Sigur, aceste fapte depasesc terenul logicii sau al psihologiei. Ele intra, prin consecintele transdisciplinare ale traducerii lor in fapt si in decizie (la nivel politic, de exemplu), pe terenul reflectiei filozofice si al metafizicii. Un bun parinte fondator al „stiintei irationalitatii” cotidiene ar putea fi considerat Erasmus din Rotterdam, cu a sa Lauda prostiei (o antifraza, desigur, eseul ramane clasic prin muscatura sarcastica).
Dar sa revenim. Unul dintre motivele lipsei noastre de minte de zi cu zi, analizat in detaliu de catre Sutherland este gandirea sub imperiul emotiei. Fie ca luam decizii atunci cand suntem nervosi (sau fericiti, de ce nu, cine spune ca emotiile pozitive sunt mai utile gandirii?!), fie ca recurgem in cea mai mai mare parte a timpului la gandirea afectiva (sau „wishful thinking”, cum spun englezii, mult mai concret…), cert este ca nu ne batem capul prea tare sa gandim la rece. Ba chiar ne repugna idea ca am putea da deoparte emotiile in contextul marilor evenimente ale vietii. Vai noua, cine s-ar gandi sa faca un calcul matematic de probabilitati, din care sa reiasa sansele de reusita ale „afacerii” atunci cand… se casatoreste? Ei bine? Si totusi, nu aruncati cu piatra, chiar asta ar trebui facut (Darwin a pus pe hartie avantajele si dezavantajele viitoarei mirese; nu e privit drept geniu, asa, degeaba). Prozaic, dar folositor.
Noi, oamenii, privilegiem emotiile, le acordam un statut inalt, vrem sa le traim cat mai intens, sa simtim, sa resimtim, sa iubim irational, sa fim impresionati, luati pe sus, coplesiti. Erasmus a contemplat inca din 1509 acest spumos fenomen, care i-a prilejuit fertile reflectii si ilaritate.
Bun, un simplu text de editorial nu e suficient pentru a expune beneficiile gandirii la rece. Dar adresati-va dumneavoastra insiva intrebarea: „de cate ori nu am regretat o decizie luata la nervi?”. Sau: „Am fost foarte indragostit/a. Nu am vazut defectele partenerului/ei chiar deloc?!”.
Da, viata s-ar putea sa fie ceva mai cenusie fara explozia de artificii a emotiilor. Pana la urma, romantismul din ele si-a extras seva inca puternica, inclusiv la nivelul simtului comun („sa fim romantici, dragul meu…”). Dar, in anumite situatii, a le da deoparte, pentru a gandi pragmatic si… banal poate fi cea mai adaptativa atitudine.
