Elogiul rutinei
Lucrurile sunt simple si de la sine intelese: rutina ucide dragostea. Celibatarii fac din asta o deviza si o repeta ca pe-o mantra.
Terapeutii de cuplu o confirma si spun ca este una dintre frazele cel mai des auzite in cabinetele lor.
Totusi, aceleasi persoane, care astazi se dezic de obisnuintele plictisitoare, in trecut, le cautau cu ardoare. In primele momente ale relatiei, ele visau sa impartaseasca toate aceste mici nimicuri ale vietii comune, bucurandu-se si la simplul gand ca vor face cumparaturi impreuna sau vor privi stirile de pe canapea.
Ce s-a intamplat incat ele capata astazi valentele unei caricaturi a vietii de cuplu sau, si mai rau, indiciile sfarsitului relatiei?
Cotidianul evoca opusul pasiunii de la inceput. Pastram o nostalgie furioasa dupa acele momente in care totul mergea de la sine, in care chiar si sarcinile gospodaresti se indeplineau cu bucurie.
Este prima lectie despre aparitia fuziunii: nu, iubirea nu ne conduce spre a fi una si aceeasi persoana vibrand pe aceleasi ritmuri, departe de lume. Da, iubirea inseamna in acelasi timp si rutina.
Putem merge si mai departe de atat. Aceasta nemultumire iese adesea la suprafata atunci cand cuplul este in pragul unei rupturi. Dar nu cotidianul a ucis iubirea, ci dependenta mult prea mare fata de celalalt, care a transformat relatia intr-un lucru mai putin dezirabil.
Atunci devine foarte usor sa atribuim relatiei ceea ce refuzam sa punem la indoiala legat de propria persoana. A considera o fatalitate rutina si dezinteresul progresiv al celuilalt prezinta un avantaj nemarturisit inca, acela ca ne sustragem oricarei responsabilitati si ascundem, destul de repede, faptul ca viata noastra in doi, sau mai bine spus, calitatea vietii in doi, depinde in egala masura de fiecare.
Prin urmare, iata cateva repere pentru a va bucura impreuna de rutina, in loc sa o detestati.
Rutina cimenteaza relatia
Atunci cand plictiseala ne pandeste, in majoritatea cazurilor specialistii de cuplu propun sa rupem rutina si sa plecam intr-un weekend romantic la malul marii sau sa cinam in doi la lumina lumanarilor.
Ca si cand numai situatiile deosebite sunt capabile sa ne apropie. Insa, din pacate, nu ne petrecem viata doar in vacanta sau la restaurant…
„Traiesc alaturi de o persoana care adesea pleaca in strainatate in interes de serviciu, si inteleg ca, pentru a se dezvolta, relatia noastra are nevoie de apropiere“, povesteste V., 35 de ani.
Cuplul, in sine, se hraneste cu anumite ritualuri: cumparaturile de sambata, micul dejun luat impreuna, revista presei seara, etc.
„Atunci cand este absent, am sentimentul ca sunt rupta de el. Ceea ce altii numesc «cotidian», mie mi se pare a fi o comuniune. Fara ea, ne secatuim reciproc. Pentru mine, a ne vedea zilnic inseamna a ne iubi si mai mult“, spune M., 31 de ani.
Terapeutii ne explica adesea cum cuplul confunda rutina cu ritualul, incarcat simbolic de ambii membri ai relatiei. Repetitiv, insa linistitor precum o melodie cunoscuta, acesta este adevaratul ciment al cuplului. El nu se poate intari decat gratie vietii in comun, cu tot ceea ce are ea.
In multe cazuri, vaduvii si vaduvele nu vorbesc despre croazierele exceptionale pe care le-au facut cu partenerii lor, ci amintesc toate micile detalii ale vietii. Iar doliul vine sa le sublinieze cat de pretioase sunt aceste nimicuri, cat de mult au fost neglijate sau tratate cu dispret ori indiferenta.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies editia iunie 2012.
