Eu, ochi si ochelari

Cu scop estetic sau de corijare a vederii, ochelarii sunt un obiect esential prin care privim lumea. Dar si pe care il privim cu ambivalenta. Unii ochelari adauga ani fetei, seriozitate, altii dau un aer cool, de geek la moda. Dar ochii, ochelarii si lentilele de contact fac parte importanta din identitatea noastra sociala.

Da, sunt ochelarista de la 16 ani, de cand stateam in ultima banca si nu vedeam la tabla! Uneori ma uit in oglinda si mi se pare ca am o expresie serioasa, de profesoara sau de bibliotecara. OK, se poarta rolul acesta, asa cum se poarta croiala anilor ’60 combinata cu o pereche de ochelari de baga, cu rama groasa.

Imi place stilul, doar ca uneori mi se pare ca e prea rigid si ma face sa par, la randul meu, rigida… Modelinele care fac reclama fabuloaselor rame Prada sau Gucci au maximum 20 de ani si pot purta orice fara sa arate ca au ani in plus, nu vi se pare? Asadar, port, de cativa ani, mai mult lentile de contact. Cu alte cuvinte, sunt o mioapa cu experienta.

Citesc tot ce gasesc despre sanatatea ochilor, caut lampi cu lumina galbena, care sa nu imi oboseasca ochii atunci cand citesc, si am o colectie de ochelari cu care ii fac concurenta legendarei Imelda Marcos (ea colectiona pantofi). Ochelarii imi par sic si, cand am chef sa surprind, ii pun pe nas, dupa ce luni de zile am aparut in lume fara „bicicleta“. Efectul e garantat!

Mai ales cu perechea supradimensionata de la Ermenegildo Zegna, de care nu ma mai satur. Si ma simt bine cand imi amintesc ce zicea Vivienne Westwood (papesa modei britanice): „Nu pot gandi fara ochelari“. Asa e! Nici eu. Ochelarii fac parte din identitatea mea.

Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia martie 2013.