Familia, cel mai bun si cel mai rau lucru
O autoritate in domeniul psihoterapiei familiale, Mony Elka¯m ne explica felul cum functionam noi si familiile noastre. Conflicte care ascund probleme de ad¥ncime, uneori secrete apasatoare, de generatii intregi, tulburari alimentare sau depresie, toate isi au originea in acest rai (sau iad) numit familie.
Ramona Covrig: Ce tip de psihoterapie practicati dumneavoastra?
Mony Elka¯m: Eu practic psihoterapia sistemica a familiei. Unul dintre concepte este rezonanta. Ca sa il intelegeti, sa presupunem ca vad la terapie o doamna si simt ca o resping. In abordarea psihodinamica, noi cautam sa intelegem legatura dintre sentimentul de respingere si istoria personala, ce fel de contratransfer are loc. Din punctul de vedere sistemic se pune intrebarea: care este de fapt functia, utilitatea, pentru pacient, de a se simti respins?
Daca gandim in acest fel, atunci poate ca doamna respectiva este intotdeauna respinsa si ii este frica sa fie acceptata. Pentru ca a fi acceptat inseamna pentru ea sa isi dea jos armura, sa se expuna, si poate ca este mai bine pentru ea sa fie respinsa, ca sa isi poata pastra armura si sa fie in siguranta. De aceea eu, terapeutul, o intreb daca este populara in familia ei, daca are impresia ca este o persoana intotdeauna binevenita… Si daca imi spune ca a fost respinsa mereu, atunci mi-am verificat ipoteza.
Conceptul meu sistemic de rezonanta spune ca partea vizibila a aisbergului este, sau ar putea fi, un contratransfer. Adica legatura dintre ceea ce simt si istoria personala. Partea invizibila a aisbergului, cea sistemica, este functia trairilor mele de terapeut pentru pacient, utilitatea lor pentru sistemul uman din care facem parte. In abordarea sistemica ne gandim la functia simptomului pentru sistemul uman.
Daca pacientul, de exemplu, este o fata anorexica, nu cautam numai legatura dintre problema si trecutul ei, ci si care este „utilitatea“ problemei ei pentru familie. Am publicat recent o carte cu rezultate ale terapiei sistemice, terapiei familiei si terapiei comportamentale pentru diferite probleme. De exemplu, pentru anorexie, cea mai buna abordare este terapia familiei. Este important sa punem problema anorexiei in contextul familiei.
Este asemanator poate cu unul dintre principiile adleriene despre scopurile neconstientizate. Alfred Adler se intreaba: ,,La ce imi serveste acest simptom?“
M.E.: In multe din abordarile psihoterapeutice se poate gasi ceva asemanator. Dar pentru terapia sistemica este importanta functia unui simptom intr-un anumit context, si acel simptom ajuta sistemul sa isi mentina homeostazia, stabilitatea.
Deci, conceptul de rezonanta pe care l-am creat ne ajuta sa gandim simptomul in termeni psihodinamici si, in acelasi timp, in termeni sistemici. Ce inseamna asta: pentru ca trairile cuiva sunt legate de trecut, dar nu se reduc numai la trecutul sau, ele au o functie in sistemul terapeutic unde au loc. Cand simti ceva pentru cineva, trebuie sa pui doua intrebari: care este legatura dintre ceea ce simt si trecutul meu? Care este utilitatea pentru sistemul uman si pentru sistemul terapeutic, de a simti ceea ce simt?
Foto: Guliver/Getty Images
Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii iunie.
