Familia intre constrangeri si placere
Clasica, recompusa, monoparentala, amicala… Modelul traditional nu mai este o reteta a succesului. Dar dorinta de familie a ramas. Noile ei crezuri: dragoste, placere, schimb.
Ce este o familie? Altadata, jocul celor sapte familii era suficient pentru a raspunde: mama, tata, fiul, fiica, bunicul, bunica. Dar cartile s-au schimbat. Fiul nu mai traieste neaparat alaturi de tatal sau, iar mama divorteaza la 50 de ani.
Atunci cand unul sau altul este rugat sa defineasca familia, acestia raspund cu descrieri concrete, familiale. Ritualurile legate de mesele in familie, de exemplu: cina saptamanala sau pranzul duminical, mesele de Craciun sau borcanele cu provizii preparate special, cu multa dragoste, pentru membrii familiei care nu mai locuiesc in casa.
Familiale sunt si acele microritualuri in aparenta banale: „Pentru a privi filmul de duminica seara, ne asezam toti pe pat“, povesteste A., 26 de ani. „Miza este cine ocupa cel mai bun loc. Suntem eu, fratele meu, sora mea si parintii mei: ne certam, ne impingem, este un amestec delicios de corpuri. Apoi, ne preparam o omleta enorma cu condimente.“ Masa si patul ar fi locurile strategice ale convivialitatii familiale.
UN REFUGIU INDESTRUCTIBIL
Dar este si un puternic sentiment de libertate. „Oricat de tare m-as certa cu familia mea, ea va fi mereu alaturi de mine, ma va sustine orice s-ar intampla“, continua A. „Cu prietenii mei, legatura aceasta este mai fragila: cateodata, e suficient un cuvant in plus pentru a se termina totul…“
La fel si S., 35 de ani, percepea casa bunicii ei ca pe un refugiu minunat si indestructibil: „In fiecare sambata seara, cinam la ea. Unchii, matusile, verisorii si verisoarele, nici macar nu trebuia sa o anuntam, usa era deschisa si masa pregatita. Stiam ca acel loc era acela unde puteam reveni mereu. Mereu.“ Loc de siguranta, in raport cu un exterior perceput ca fiind amenintator si ostil… Aceste regasiri ale clanului ne asigura asupra propriei noastre identitati, asupra locului in sanul unei genealogii.
Pentru multi dintre noi, o anume sinceritate – chiar o rigurozitate – comportamentala caracterizeaza in acelasi timp legaturile noastre cu parintii sau cu rudele noatre: „Cu prietenii, ramanem politicosi, ne purtam cu manusi; in familie, ne tachinam, alternam vorbele frumoase cu unele putin rautacioase – stim ca, oricum, lucrurile vor fi bune la final!“, zambeste N., 22 de ani.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies editia decembrie 2012.
