Grija de celalalt zi de zi
Sa fim fericiti impreuna, sa simtim bucurie si placere, sa tesem o legatura complice si intima… Orice contract de cuplu se bazeaza (chiar daca numai implicit) pe aceste idealuri amoroase.
In primele zile, nu e nevoie de eforturi pentru ca magia sa iradieze de la suflet la suflet si de la trup la trup.
Apoi hormonii se potolesc si realitatea isi ia teritoriul in stapanire.
„Este atunci momentul sa investim in noi insine“, spun unanim psihoterapeutii de cuplu.
Mijloacele sunt cunoscute: timp impreuna, atentii, mentinerea aprinsa a dorintei. Pe scurt, sa ai grija de celalalt.
Limba italiana are o expresie simpatica pentru acest sentiment: „te iubesc“ se spune „ti voglio bene“, insemnand „iti vreau binele“.
O formula simpatica, care nu evoca pasiunea arzatoare, ci mai degraba amorul in dimensiunea sa altruista, generoasa si idealista.
Ceva care pare atat de indisociabil de iubire incat pare deja o evidenta.
A iubi inseamna a-i dori binele celuilalt, cum ar putea fi altfel? Si totusi…
Motivatii ascunse
Psihanaliza, prin explorarea inconstientului nostru, ne confrunta cu fateta ascunsa a sentimentelor noastre: invidie, gelozie, ura…
Dar, nutriti de romantism si dornici de confort afectiv, uitam aceasta parte obscura. Si ii subestimam forta.
Psihanalistul Jean Michel Hirt afirma ca „o buna intentie constienta poate ascunde motivatii mai putin demne de marturisit, precum dorinta de a-l domina pe celalalt, de a-l face dependent de noi. Sau chiar de a-i anula agresivitatea, prin ingrijiri excesive, atentii, cadouri.“
De aceea, este bine sa ne intrebam mereu asupra motivatiilor altruiste, mai ales daca ele sunt prea generoase, prea frecvente, mai ales daca „fac totul pentru tine“, si „tu esti totul pentru mine“.
In grija amoroasa pentru celalalt, frica de pierdere sau de tradare poate fi un motor puternic si o sursa de nenumarate conflicte, uneori de rupturi.
Partea inconstienta din fiecare comunica fara rest, partenerul care percepe motivatii ascunse poate sa nu mai suporte sa fie luat ostatic afectiv.
O femeie de 37 de ani, de exemplu, nu mai poate suporta mesajele, atentiile si mail-urile venite de la fostul ei prieten, care voia sa stie „ce mai face pisoiasul“, tesand o veritabila panza de paianjen in jurul ei.
Pentru Jean Michel Hirt, putem masura calitatea „grijii“ prin greutatea mica pe care o pune pe umerii celuilalt: „relatia face ca fiecare dintre cei doi sa primeasca fara neliniste diversele miscari – dispozitii, puncte de vedere, dorinte ale partenerului“.
Pentru acest psihanalist, contrar unei credinte larg raspandite, a sti sa ai grija de celalalt nu se demonstreaza prin daruri, ci prin distanta cea buna. Cea care permite ascultarea dorintelor si nevoilor proprii si pe ale celuilalt.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia octombrie 2011
