Now Reading
HyperCoaching: coachingul care nu lasă în urmă nicio dimensiune umană

HyperCoaching: coachingul care nu lasă în urmă nicio dimensiune umană

Avatar photo
hypercoaching-coachingul-care-nu-lasă-în-urmă-nicio-dimensiune-umană

Toată lumea știe că pentru a obține rezultate, coaching-ul este un ajutor fundamental. Dar pentru a obține HyperRezultate, trebuie HyperCoaching!

Orice performer de top acceptă acum ideea că ajutorul unui coach este neprețuit, chiar indispensabil: un coach este un antrenor și – așa cum niciun sportiv nu ar putea spera să ajungă la Jocurile Olimpice antrenându-se singur – același lucru este valabil atunci când ne dorim excelența în orice alt domeniu – comercial, artistic, personal. Un coach – expert în performanță – știe când să stimuleze, când să asculte, când să încurajeze, când să provoace, când să fie empatic și când să fie sever. Mai presus de toate, un coach nu dă sfaturi, ci folosește un soi de maieutică socratică, punând ingenios întrebări care ne vor permite să ne accesăm propria noastră competență interioară, să descoperim singuri ce avem de făcut.

Toată lumea se simte îndreptățită să dea sfaturi și de aceea toată lumea crede că asta face și un coach. Dar nu mai puțin adevărat este și că sfatul este acel lucru de care înțeleptul nu are nevoie și pe care prostul nu-l ascultă. Mai știm foarte bine și ce rezultate obținem atunci când dăm „sfaturi”. Adesea suntem conștienți de ce „ar trebui” să facem, știm că suntem perfect capabili să o facem, dar ne lovim de un zid de tergiversări, justificări, raționalizări, scuze, și nu acționăm. Avem nevoie de cineva care să ne facă să facem! Cei mai buni performeri din politică, afaceri, management și arte apelează la serviciile unui coach profesionist.

Însă, în ciuda rezultatelor incontestabile obținute, experiența mi-a arătat că în coaching-ul tradițional există limitări considerabile. Capacitatea de a stabili și de a urmări obiective este crucială pentru oricine dorește să obțină rezultate, dar obiectivele „personale” sunt adesea confundate cu ceea ce eu numesc „project management”.

Citește continuarea articolului în ediția de noiembrie 2022 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește revista lunar, prin curier.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top