Infidelitate si culpabilitate
M. este o tanara casatorita, de 29 de ani, fericita in relatia ei. In timpul unei deplasari de serviciu, a cazut prada farmecelor unui coleg mai varstnic.
De atunci, isi roade unghiile si incearca sa justifice adulterul: „Sunt tanara si timida. Un tip mai in varsta si sigur pe el ma face praf. Cu toate acestea, povestea asta nu ma face sa ma simt bine deloc. Ma simt foarte vinovata“.
„Vinovata“ este marele cuvant. Asadar, nu suntem prea eliberati de culpabilitate? Sa inseli nu e asa de simplu?
Cu toate acestea, nu exista zi in care sa nu auzim despre un adulter celebru sau vreun reportaj despre un site care ofera intalniri romantice celor… casatoriti.
Nu trebuie sa fii mare psiholog sa iti dai seama despre motivele care conduc la adulterul celor puternici, de la fotbalisti la directori FMI. Totul ne face sa credem ca infidelitatea este un fel de moda de urmat, la adapost de judecata morala culpabilizanta sau de vini mai mari sau mai mici.
Sociologul Charlotte Le Van afirma contrariul: „Ceea ce m-a frapat este ca, in ziua de azi, nu mai avem relatii extraconjugale pe banda rulanta, cu exceptia celor pe care eu ii numesc «infidelii cronici» sau care din principiu revendica o conceptie foarte hedonista asupra vietii. Alegerea de a fi infidel nu este nici simpla, nici lipsita de semnificatie si imi pare ca pentru unii este un fel de plasa de salvare“.
Poate ca in ultimii ani a avut loc o eliberare a moravurilor si a corpurilor. Ea a fost antrenata de urbanizare, de miscari feministe, de contraceptie sau de reperele schimbate. Si legea a evoluat.
Notiunea penala de adulter a disparut, divortul este la dispozitia oricui. Si totusi, observa sociologul, „instantele sociale s-au deplasat: la nivel individual, norma mariajului monogam este mereu prezenta“.
Poligami prin natura noastra
Este logic, considera Patrick Lemoine, psihiatru si scriitor: „Notiunea noastra de fidelitate este complet etnocentrica, sa nu uitam ca in destule civilizatii aceasta notiune nici nu exista.
Barbatul si femeia deopotriva, mai ales de confesiune crestina, sunt, cu toate acestea, la fel cu toate primatele: poligami, si functioneaza moral si social ca monogami.
Sa nu va mirati ca vor exista alunecari, cu toate astea.“ Belinda Cannone, scriitoare, pune in mod egal sub lupa o puternica interiorizare a scarii valorilor, datorata normei inca in vigoare a mariajului monogam:
„Notiunea de infidelitate este conotata negativ, ca si cum ar fi vorba despre o deviere in raport cu norma“.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia iulie-august 2011
