Mama – fiica o legatura greu de rupt
O mama care ameninta ca isi va dezmosteni fiica („Nu vrea decat banii mei“), o fiica ce vrea sa-si duca mama la azil („Nu vreau decat sa o protejez“).
Nici cu tine nici fara tine ar putea fi deviza unei relatii care nu poate fi nici rupta, dar nici reparata, uneori…
Fara indoiala, nu putine sunt mamele si fiicele care trec prin conflicte uneori greu de gestionat.
Laura, 34 de ani, o considera pe mama ei drept cea mai buna prietena. Este fiica ei unica si, la randul sau, este mama a doi copii (de 6 si de 3 ani).
Respinge viguros criticile sotului, care o acuza ca este dependenta de mama ei: „Ne sunam zi de zi, facem cumparaturi im-preuna, o data pe saptamana luam pranzul impreuna… Pe scurt, avem o relatie de bune prietene. Ea nu se baga in viata mea intima, dar este foarte atenta la fericirea mea si la starea mea de bine“, spune tanara mama. Inainte de a spune ca mama ei s-a mutat la mai putin de o ora de serviciul ei…
O complicitate putin iluzorie
Unde se incheie complicitatea, unde incepe fuziunea? Adesea, nu este simplu sa facem diferenta.
„Mai ales odata cu anii ’70, cu aparitia rolului de mama-prietena“, constata psihanalista Malvine Zalcberg, „aceste comportamente de mare complicitate, care reduc distanta dintre cele doua femei, pot disimula cordonul ombilical netaiat sau relatii chiar si mai fuzionale.“
Telefon cotidian, cerere de sfaturi de fiecare data, povestiri de detaliu ale vietii intime, iata cateva manifestari cam abrupte ale relatiei de amicitie dintre mama si fiica.
Dar exista si alte moduri de a relationa, care se exprima in conflicte recurente, taceri lungi sau aparente distantari.
„Dependenta nu este necesarmente afisata ori materializata“, detaliaza Isabel Korolitski, psihanalista.
„Putem, de asemenea, sa ne «incorporam» mama pana la punctul in care nu mai avem vreo legatura reala cu ea.“
Acesta a fost cazul lui V., 42 de ani, care a descoperit prin intermediul unei psihoterapii ca ea o lasa pe mama ei in continuare la carma vietii sale private, desi cele doua locuiau in orase diferite si la mare distanta si se vedeau de doar doua ori pe an“.
„Dar asta nu ma impiedica sa ma vad cu barbati care sa ii convina ei, criteriilor ei. Mi-au trebuit un divort, o separare dureroasa si trei ani de terapie ca sa pot lasa loc si energiei mele personale.“
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia octombrie 2011.
