Mic tratat de supravietuire in medii ostile
In fiecare zi, de mai multe ori, eul nostru este pus la zid de minivexatiuni deprimante, care ne fac sa ne indoim de valoarea noastra de fiinte respectabile.
Imposibil sa facem o lista cu toate. Persoana care ne impinge pe scara sau in lift dimineata, ne da senzatia ca suntem invizibili. Si nu in sensul bun.
La posta suntem un simplu CNP, si functionara nu catadicseste sa ne zambeasca deloc. La birou avem sefi care se ingrijoreaza de randamentul nostru inainte sa le pese de sanatatea noastra.
Acasa avem un partener sau o partenera care ne reproseaza tot soiul de nimicuri fara sa se gandeasca ca am putea fi obositi. La piata sau la supermarket dam peste o coada la care se baga in fata unul sau altul pe motiv ca „se grabeste“…
Pentru psihanalistul Jean Claude Liaudet, aceste agresiuni aproape lipsite de urmari, aceste comportamente egoiste si nepoliticoase dauneaza stimei de sine si sunt, in mare parte, rezultatul conceptiei individualiste despre libertate, cea care refuza orice reper exterior, pentru a face tot ce vrem si cand vrem, fara sa tinem cont de cel de alaturi.
Acest aspect pulsional, teoretizat de Freud, impetuos si necivilizat, face regula jocului si revendica dreptul absolut la juisanta.
O viziune a libertatii care pare venita de la Thomas Hobbes, filosoful englez din secolul XVII, pentru care „omul este lup pentru om…“. El scria ca „libertatea este absenta totala a ceea ce imi poate deturna partea mea de putere si ma poate impiedica sa fac tot ce vreau“.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, numarul de septembrie 2011.
