Monolog la cafea
Când tare-aș fi preferat să fiu bărbat și când am fost fericită că-s femeie!
Martie îmi dă mereu bătăi de cap. Telefonul sună într-una. Și sindromul vestibular zice că vrea plimbat (atunci nu-mi place că-s femeie!). Și tot îmi zic să-mi decorez dormitorul, cu nu-mă-uita, că tot sunt născută primăvara (atunci aș vrea să fiu bărbat, să zugrăvesc singur!). Nu pot acum, că vine mărțișorul. Apoi, ziua femeii, ziua mamei (eu aș declara ziua mamei în fiecare zi), apoi ziua mea, ziua tatălui, suntem un întreg acvariu de pești – cea mai misterioasă zodie! Se zice că peștii sunt intuitivi și alunecoși, că înoată în amonte și aval. Adică pot fi și marinar și sirenă, într-un fel și bărbat și femeie?!
Martie îmi dă mereu bătăi de cap. Nu știu cum se face că în fiecare primăvară îmi vine o idee de carte nouă. Stau în oglindă, mă dau cu ruj (roșu!), fac lista: rezolvat contract bancă, plătit facturi, cumpărături piață (lapte, ouă, avocado, pâine, apă), ședință campanie umanitară, ateliere de scriere, interviu pentru un post radio, de gătit supă și pui la cuptor, coafor (doar sunt femeie!), apoi, mai vedem. Soarele e pe cer. Am amețit ușor. Sindromul ăsta vestibular nu înțelege că astăzi n-am chef de el, chiar nu vreau să îi vorbesc, să mă lase în pace. O fi vrând o întâlnire, dar nu-i merge cu mine. Am amețit ca atunci când moartea a tot dat târcoale casei mele, ce aș mai fi vrut să fiu bărbat să o pun la punct, să nu îmi mai îndruge verzi și uscate despre boală, suferință și alte chestii, știe ea ce știe. Moartea vine când vrea și pleacă tot când vrea. Cu sau fără însoțitor. Chiar, există indemnizație pentru însoțitor persoană cu handicap, n-o fi și însoțitor de moarte? Firește, nu voluntar. Atunci aș vrea să fiu bărbat! Ce i-aș mai spune.
Citește continuarea articolului în ediția de martie-aprilie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
