Neurochange: Mentalitatea de a învăța de-a lungul întregii vieți
Nu cu mult timp în urmă se credea că de-a lungul unei vieți creierul nu ni se schimbă prea mult, că acest organ este cablat să funcționeze în moduri predeterminate. Acum știm că acest lucru nu este adevărat, iar creierul nostru are capacitatea de a se schimba, reorganiza și adapta pe parcursul întregii vieți.
Capacitatea creierului de a învăța și de a se adapta se numește neuroplasticitate; creierul nostru are capacitatea ca pe tot parcursul vieții să se schimbe, să se reorganizeze și să se adapteze.
Cu toții ne naștem cu nevoia înnăscută de a învăța și de a ne perfecționa. Este un efort necesar pentru ca în creierul nostru să se întâmple schimbări. Trebuie să ne expunem și astfel să facem greșeli, să ne luptăm și să primim feedback.
Credința ta despre propriul potențial de schimbare este subsumată conceptului de mentalitate. Mentalitatea determină modul în care abordezi învățarea și creșterea și tot ea decide cât de mult poți profita de capacitatea creierului tău de a învăța, de a se schimba.
Mentalitate fixă versus mentalitate de creștere
Până nu de mult, ideea generală era că avem un creier fix, care se schimbă foarte puțin de-a lungul vieții; singurele schimbări posibile se obțin prin învățarea formală, de preferință la școală. Însă aceste schimbări pot cel mult adăuga niște circumvoluțiuni.
Alt mit postula că numărul maxim de neuroni de care dispui este cel cu care te naști, iar de-a lungul vieții urmează un declin constant, ireversibil, al inventarului de neuroni.
Aceste mituri conduceau la convingeri care îngrădeau mentalitățile referitoare la învățare. Astfel a apărut mentalitatea fixă („fixed mindset” – termen lansat de Dr. Carol S. Dweck, profesor la Stanford, în cartea Mindset: The New Psychology of Success – 2006). Mentalitatea fixă conține credința că abilitățile sunt date, înnăscute și nu se pot schimba. Ca urmare apar și credințele conform cărora inteligența este fixă („ești o persoană de IQ x!”), nu are rost să încercăm să învățăm ceva la care „nu avem talent”, iar greșelile sunt dovada că nu „ești născut” pentru a face o anumită activitate.
Mentalitatea fixă te face să tinzi să eviți activitățile care „desconspiră lipsa de talent”, de teamă nu cumva să greșești: „dacă nu încerci, nu ai cum să greșești”. Dacă dispare expunerea la greșeală, se pierde însă și bucla de feed-back: individul evită evaluarea stării actuale și rămâne blocat, „fix”.
Persoanele la care predomină mentalitatea fixă au o constantă nevoie de confirmare. Orice acțiune cere confirmarea inteligenței, personalității sau caracterului. A evalua o situație înseamnă să estimezi dacă vei fi sau nu acceptat, dacă imaginea ta de om inteligent va fi confirmată sa nu, dacă te vei simți ca un învingător sau nu, scrie Dr. Dweck.
Citește continuarea articolului în ediția de mai 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!
