Nu lasa televizorul sa iti educe copilul
„Nu a existat nici macar un singur parinte care sa fi trecut cu copilul sau prin cabinetul meu fara sa aminteasca de televizor ca fiind una dintre problemele majore ale acestuia“. Aceasta este remarca psihologului si psihoterapeutului in formare in psihanaliza copilului si adolescentului, Ioana Scorus. Dar de ce se ajunge aici??
Televizorul reprezinta una dintre modalitatile cele mai la indemana de relaxare si petrecere a timpului liber in tarile civilizate. Este acesta un lucru bun sau rau? Raspunsul nu este simplu. Dupa cum bine stim, rolul televiziunii poate fi si unul de informare, astfel ca, folosita cu masura, televiziunea nu ne afecteaza negativ.
Se pare insa ca, in cazul educatiei copiilor, aceasta poate deveni foarte usor un instrument daunator: „educatori, profesori, medici, oameni de stiinta din intreaga lume trag de multa vreme semnale de alarma in privinta nocivitatii petrecerii timpului liber in fata micului ecran“, spune psihologul Ioana Scorus.
Pe langa impactul emotional evident pe care il poate avea diversitatea programelor asupra psihicului unui copil in formare, specialistul ne atrage atentia si asupra unei urmari mai putin vizibile. Copiii lasati nesupravegheati in fata televizorului pierd contactul autentic cu sfera sociala. Astfel, capacitatea lor de realizare a unor relatii sanatoase cu ceilalti este serios pusa in pericol.
Un univers inchis
„Televizorul in exces faciliteaza crearea unui univers inchis, purtand, insa, masca viului, un univers care, pentru copil, pierde dimensiunea virtuala, convertindu-se in realitatea de zi cu zi. Acest spatiu cu valente autiste devine «casa» copilului, deoarece evadarea in interiorul ei echivaleaza cu punerea la adapost de cerintele realitatii”, spune Ioana Scorus.
Urmarile acestui fenomen de instrainare se vad abia in timp, atunci cand cerintele sociale devin tot mai mari. Ele lasa locul unui sentiment de autosuficienta, care se reflecta in viata afectiva si sociala a adultului de mai tarziu.
Un alt pericol ale carui urmari se observa peste ani este cel al scaderii capacitattii de concentrare. Astfel, cu cat un copil este mai mic si petrece mai multe ore la televizor, cu atat riscurile de a avea probleme inca din perioada gradinitei sunt mai ridicate.
Stimularea audio-vizuala in exces reprezinta o modalitate mai comoda prin care creierul capteaza informatii. Inlocuirea unor activitati ca, de exemplu, lectura, cu o emisiune poate provoca un deficit de atentie, ba, chiar mai grav, o stare de hiperactivitate. Din acest motiv este diminuata insasi capacitatea de invatare.
Dar cum se intampla de copiii ajung sa fie captivati de mirajul micului ecran? Psihologul atrage atentia asupra unei nuante esentiale a fenomenului: „aceasta nu este o problema a copilului, ci una a relatiei dintre parinte si copil. Trebuie s-o spunem fara mila: daca micutul a facut o «pasiune» pentru canalele TV, vina nu este lui, ci a celor care il cresc“.
Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii martie.
