Nu te mai teme de viitor
„Atunci cand ma gandesc la viitor, imi este teama de tot: teama de a ma imbolnavi, de a imbatrani urat, teama ca sotul meu si-ar putea pierde slujba…
Faptul ca am doi copii ar fi trebuit sa ma ajute sa intrevad viitorul cu entuziasm, dar nu se intampla asta!
Pentru ca simt chiar mai multa neliniste pentru ei: imi este teama ca nu se vor putea dezvolta armonios pe o planeta in care, la ordinea zilei, sunt tulburarile climatice, instabilitatea economica, razboaiele ideologice.“
Precum C., 43 de ani, sunt numerosi cei care vad viitorul sub semnul fricii. Nu este nimic mai normal: chiar si pentru cei mai prevazatori, viitorul ramane o enigma.
El face trimitere la „marea necunoscuta“, moartea, despre care nimeni nu poate spune cand si cum ne va lovi. Referitor la acest aspect, frica de viitor este universala si arhaica, proprie conditiei umane.
Intram in contact, totusi, cu ceea ce nu cunoastem si asta devine o sursa de fantezie: „Frica este mai mare cu cat este mai indepartata; daca ne apropiem, ea se diminueaza“, scria filosoful Alain, „o dovada a faptului ca exact imaginatia este cea care ne provoaca teama.“
Si ca, din contra, invatand sa o privim de aproape si sa identificam cauzele temerilor noastre cele mai profunde, atunci acestea pot disparea.
La aceste cauze atemporale se adauga factori contemporani. In opinia filosofului Michela Marzano, „traim intr-o societate in care teama detine un loc fruntas“. Marturie pentru acest lucru stau cresterea nivelului nostru de stres si bolile asociate acestuia, consumul de anxiolitice, printre cele mai crescute din lume.
In opinia psihologului si psihanalistului Dominique Miller, asta tine de „conflictul foarte actual, dintre hiperexigenta noastra de fericire si asocierea tuturor valorilor simbolice, morale si ideale, care ar trebui sa ne ajute sa avansam pe acest drum, si ceva rau“.
Aceste valori sunt reperele pe care „tatii“, in sens larg (tatii de familie, sefii de stat, conducatorii), se presupune ca le intruchipeaza si ni le transmit. „Or, acestia, ei insisi, sunt orbiti de singura achizitie a bucuriei lor: a avea bani, putere, o viata amoroasa si sexuala infloritoare“, continua psihanalistul.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia septembrie 2012.
