Nu vreau sa ma mai indragostesc
Dragostea poate aduce cu sine o furtuna emotionala. Adesea, recuperarea dupa ruptura unui cuplu provoaca o reactie extrema de aparare. Putini sunt cei care au indrazneala sa o mai ia, din nou, de la capat.
„Am crezut intotdeauna ca imi pot controla bine sentimentele si relatiile. Si experienta mi-a dovedit-o. Insa acum patru ani, m-am indragostit nebuneste de cineva. El nu incheiase inca oficial relatia cu sotia lui, dar locuiau despartiti de ceva vreme. In ciuda acestui lucru, am hotarat sa ma las dusa de val. Nimic din comportamentul lui nu ma facea sa cred ca ar putea exista o posibilitate de impacare cu ea. A fost un an de pasiune in care am crezut ca plutesc.
Cand a venit sa imi spuna ca o va lua de la capat cu sotia lui, pentru ca «ii datoreaza» acest lucru, am simtit ca se surpa pamantul. M-au invadat toti demonii: suferinta pura, sentimentul pierderii, orgoliul, socul emotional, deznadejdea, dezamagirea, o tristete uriasa… Dupa ce mi-am mai revenit, am devenit alt om. In locul acelui gol imens a crescut un munte de neincredere. Nu, gresesc: un aisberg… Am devenit o persoana rece, precauta, calculata, ironica si dura. Cred ca dragostea este supravalorizata. Nu vreau sa ma mai indragostesc.“ Acesta este decizia Luciei, 34 de ani, arhitect, insa pot semna foarte multe nume in locul ei. Esecul unei relatii de iubire lasa teama si neincredere. Despre mecanismul psihologic al acestei reactii in randurile de mai jos…
Etapa intai: alterarea imaginii de sine
De parca suferinta pierderii nu ar fi fost suficienta, ruperea unei relatii aduce cu sine si o rana narcisica. „Oamenii sunt fiinte cu narcisism fragil“, spunea psihologul francez Jaques Cosnier in Psihologia emotiilor si sentimentelor (Polirom, 2007). Victima simte ca pierde si ceva din ceea ce reprezinta ca persoana de succes, ca si cum cel care pleaca ia cu el, printr-o vraja, farmecul de care era altadata atat de sigura. Intr-un esec din dragoste suferim si pentru ce se stirbeste din noi insine, nu doar pentru „el“.
Psihoterapeutul Ramona Covrig explica faptul ca „dupa ruperea unei relatii de cuplu, increderea in sine si orgoliul sunt, cel mai probabil, foarte afectate, si asta pentru ca suntem obisnuiti sa ne evaluam propria persoana in functie de «succesele» obtinute. Orice tine de domeniul nonsuccesului ne afecteaza valoarea personala si imaginea de sine, pentru ca prestigiul (cum ne vad oamenii, cum ne vedem noi, cum aparem in fata lor) e mai important decat orice calitate sau abilitate am poseda. Ruperea relatiei poate fi perceputa ca o umilinta, ca o situatie in care ne aflam intr-o pozitie de inferioritate. Neicrezatori in viitor si convinsi ca suntem intr-o situatie disperata, ajungem sa ne refuzam sau sa amanam posibilitatea de a ne reindragosti, si sa ne tinem voit la distanta de o noua relatie de cuplu“.
Etapa a doua:diferite „pansamente“
Refacerea imaginii de sine poate presupune abordari dintre cele mai diferite, mai toate extreme. Andreea, 29 de ani, jurnalist, simte nevoia unei reconfirmari a feminitatii sale printr-o abordare de tip „Don Juan“: „In loc sa ma inchid in casa, plangandu-mi de mila si reamintindu-mi, prefer sa ies cat mai mult in oras cu prietenii si sa flirtez. Cu fiecare cucerire a atentiei cuiva, cu fiecare seara in care ma vad stralucind, simt ca se mai sterge putin din imaginea acelei fete parasite care plangea in pragul usii in seara despartirii, neintelegand ce s-a intamplat“.
Text de Irina Buda
Foto: Guliver/Getty Images
Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii mai.
