Obezitatea – moștenită sau dobândită?
Tehnic vorbind, obezitatea este rezultatul dezechilibrului energetic dintre aportul nutriţional și consumul caloric; respectiv a unui aport caloric excesiv în raport cu ceea ce poate consuma organismul. Cum putem evita acest dezechilibru?
Dereglarea echilibrului energetic poate fi produsă de: aportul caloric excesiv, unele disfuncţii metabolice sau neuroendocrine, stilul de viaţă sedentar, factori psihologici şi socioeconomici, precum şi anumiţi factori genetici.
În ultimele decenii, obezitatea a atins proporţii epidemice și este privită deja ca o problemă gravă de sănătate publică deoarece este asociată cu unele dintre principalele cauze de deces în lume: diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, accidentul vascular cerebral și unele tipuri de cancer.
Epidemia de obezitate din întreaga lume afectează din ce în ce mai mult și copiii. Conform celor mai recente date ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, numărul copiilor supraponderali și obezi sub vârsta de cinci ani este estimat la aproape 39 de milioane. În Statele Unite, 1 din 3 americani adulţi este obez. În România, aproximativ 60 % din populatie este supraponderală sau obeză și o treime din copii sunt supraponderali, 20% din aceștia fiind obezi. Până în 2030, epidemiologii estimează că 20% din populaţia lumii va fi obeză. Majoritatea cazurilor de obezitate sunt determinate de stilul de viaţă dezordonat, un aport caloric excesiv, sedentarism, ore insuficiente de somn, stres,
mâncatul compulsiv.
Orice explicaţie a epidemiei de obezitate trebuie să ia în considerare atât factorii genetici, cât și factorii de mediu. Cele mai noi studii din domeniul geneticii aprofundează efectul factorilor de mediu asupra geneticii. Genele dau corpului instrucţiuni pentru a răspunde la schimbările din mediul său. Studiile privind asemănările și diferenţele dintre membrii familiei, precum și studiile pe gemeni sau persoanele adoptate, oferă dovezi știinţifice indirecte în favoarea faptului că factorii genetici joacă un rol important în variaţia de greutate din rândul adulţilor.
S-a demonstrat că acei copii și adolescenţi care provin din părinţi obezi au cele mai multe șanse de a deveni ei înșiși obezi. Riscul devine mai mare când cea care este obeză este mama – comparativ cu riscul care apare când obez este tatăl. Dacă un copil care are părinţi de greutate normală prezintă un risc de 10% de a deveni obez, un copil cu un singur părinte obez are un risc de 40%, iar la un copil cu doi părinţi obezi riscul se dublează și ajunge la 80%.
Cum ne influenţează genele greutatea?
Odată cu creșterea accesului la instrumentele de diagnostic de înaltă precizie din domeniul geneticii au fost identificate numeroase gene asociate cu obezitatea.
Modificările genetice contribuie la apariţia obezităţii prin influenţarea funcţiei unor căi metabolice, neuronale și a centrilor apetitului; pe aceste căi apar tulburări precum: rezistenţa la insulină, care precede diabetul, creșterea concentraţiei grăsimilor în sânge, inflamaţia, hipertensiunea arterială și depunerii grăsimii pe organele interne – în special ficat.
Geneticienii au identificat câteva perioade cruciale în care apar modificări genetice care predispun la obezitate: acestea sunt în special în timpul sarcinii. Supraalimentaţia sau subalimentaţia mamei declanșează unele modificări genetice care pot afecta fătul, cu efecte intergeneraţionale și transgeneraţionale. Subnutriţia maternă și retardul de creștere intrauterină sunt factori de risc pentru modificări permanente în metabolismul insulinei fetale: expuși după naștere unui mediu bogat în nutrienţi, copiii care au fost hrăniţi insuficient cât au stat în mediul intrauterin tind să dezvolte obezitate și diabet zaharat de tip 2.
Efectul dietei materne asupra sănătăţii fetale este cunoscut drept teorie a programării fetale. Expunerea mamei la substanţe chimice care perturbă sistemul endocrin (toxine, hidrocarburi aromatice policiclice, arsen și fumul de ţigară) poate provoca fătului modificări genetice. Alţi factori care predispun copilul la obezitate sunt: diabetul zaharat matern, vârsta maternă mai tânără, greutatea scăzută înainte de sarcină.
Studiile au arătat ca și flora microbiană intestinală are un rol important în apariţia obezităţii. Flora microbiană intestinală alterată de utilizarea antibioticelor în primul an de viaţă și chiar la vârsta adultă este legată și de boala ficatului gras non-alcoolic. Metaboliţii microbieni pot provoca modificări genetice care conduc la obezitate.
Cum putem preveni obezitatea?
Având în vedere că modificările genetice care predispun la obezitate apar încă din timpul vieţii intrauterine, sunt necesare măsuri de educaţie nutriţională în rândul mamelor și viitoarelor mame, pentru a avea o alimentaţie corectă pe durata sarcinii. Un stil de viaţă sănătos al întregii familii este cea mai bună premisă pentru a crește un copil sănătos: acest stil de viaţă presupune alimentaţie corectă, mișcare și un mediu psihologic adecvat dezvoltării sale.
