Pana unde mergem cu compromisul in cuplu

Relatia perfecta nu exista, iar multe cupluri longevive spun ca secretul rezistentei lor include, pe langa dragoste, teluri, valori comune si intelepciunea compromisului. Pana unde merge el si care sunt limitele dincolo de care nu mai functioneaza, ne spune psihoterapeutul Cosmina Pacurar.

Psychologies: Ce inseamna compromisul si care sunt bazele lui psihologice?

Cosmina Pacurar: Cred ca putem gasi diverse definitii ale compromisului, dar gandindu-ne la relatia de cuplu, pentru mine, compromisul este „mijlocul drumului“, la care se ajunge prin negociere si intelegere reciproca intre cei doi parteneri. Este modalitatea prin care cuplul se armonizeaza. La inceput (fie ca vorbim de inceputul relatiei sau de o situatie aparuta la un moment dat), fiecare vine cu propriile ganduri, cu propriile dorinte si vrea ceva. Prin discutii, prin negociere, prin ascultare reciproca, cei doi parteneri pot ajunge la compromis: pot sa gaseasca acel spatiu de mijloc, in care fiecare isi vede nevoile si dorintele indeplinite – poate nu in totalitate, dar intr-o masura satisfacatoare.

E adevarat ca uneori se pot da si valente mai negative compromisului („trebuie sa las ceva de la mine“ sau „celalalt imi cere sa renunt la ceva ce vreau“). Putem sa privim si din perspectiva asta, dar oare ajuta relatia? Oare o relatie de cuplu, cu partenerul pe care il iubesc, presupune doar implinirea dorintelor mele fara sa iau in calcul si binele celuilalt? Deoarece perspectiva aceasta nu mi se pare benefica pentru o relatie sanatoasa si armonioasa, imi place sa privesc compromisul ca pe o negociere si nu o impunere intre parteneri.

Se poate invata compromisul in familia de origine?

C. P.: Cu siguranta, familia de origine (sau locul in care copilul este crescut) e primul spatiu de invatare a compromisului. Modul in care imi vad parintii gestionand situatiile de zi cu zi, precum si pe cele speciale, cum fac ei astfel incat sa ajunga la intelegere si la compromis, este una dintre cele mai valoroase si de impact resurse de invatare a modalitatilor de constructie si gestionare a rela-tiilor si negocierii. De mici, invatam nu doar de la parinti, ci si de la bunici sau alte rude, ori adulti (educatoare, prieteni de familie etc.), cu care intram in contact si interactionam.

Poate avea compromisul resorturi ascunse, precum dorinta de control sau manipularea?

C. P.: Cu siguranta ca manipularea si controlul se pot ascunde in spatele impunerii compromisurilor, dar nu stiu daca il mai putem numi compromis sau e, de fapt, impunere. Dar revin la ce spuneam legat de o relatie de cuplu functionala: aici cred ca aceste manifestari nu isi au locul sau rostul. Atunci cand construim relatia pe principii de intelegere reciproca, de iubire, de grija si atentie, de parteneriat si negociere, de ce mi-as dori sa il controlez sau sa il manipulez pe celalalt? Daca relatia este construita pe alte principii, daca unul dintre parteneri este „mai sus“ decat celalalt, atunci e posibil ca impunerea sa fie cea care guverneaza dinamica de cuplu.

Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia septembrie 2013.