Parinti – adolescenti
Cu adolescentii zgarciti la vorba si prompti in a reactiona la cea mai mica remarca, comunicarea nu este usoara. Iata cateva decriptari ale unor mesaje aparent simple…
Proteste violente
„Ma critica din ce in ce mai mult“
In adolescenta incepe doliul imaginii mitice a parintilor: putin cate putin, adolescentul descopera ca ei nu stiu chiar totul, ca gusturile lor nu sunt suverane. Atunci le critica, ceea ce este dureros. Dar este, de asemenea, ocazia de a invata ca se poate discuta despre un subiect cu seninatate, avand pareri diferite, dar pentru asta neincetand a va aprecia. Unii parinti se simt amenintati de aceste critici si le acorda prea multa importanta. Ei „parentalizeaza“ adolescentul, adaptandu-si comportamentul la fiecare dintre remarcele lui, ceea ce este foarte destabilizator pentru copilul lor care, la randul sau, vrea sa-si exerseze spiritul critic, nu sa isi vada universul zdruncinat.
Parinti implicati
„Unele subiecte sunt tabu“
Imaginea de sine a adolescentului este in joc: cu cat este mai „lucios“, cu atat iese mai bine la rampa. In ce priveste vestimentatia, exista nuante. La aceasta varsta, tuturor le place sa se diferentieze de familie, conformandu-se prietenilor. In schimb, daca tinutele sale socante nu starnesc remarce, el se poate simti invizibil. Ar trebui, deci, sa iti asiguri copilul, dandu-i sfaturi, dar lasandu-i loc de desfasurare. In cazul problemelor scolare, nu e cazul sa inchizi ochii. Adolescentul are nevoie sa stie ca parintii sai sunt implicati. Si chiar apreciaza daca discuti cu el care sunt masurile de luat la scoala, schimband chiar scoala, daca acesta are probleme.
Limite vitale
„Mi-e teama sa-i impun limite“
Cu conditia sa nu fie prea arbitrare si prea rigide, limitele sunt vitale pentru adolescent. Ele il asigura, dovedindu-i si ca nu este lasat de capul lui, abandonat. In acelasi timp, atentie la coerenta: nu vei mai fi credibil, daca il admonestezi pentru comportamentul lui periculos pe bicicleta, atata timp cat nici tu nu respecti limita de viteza. Daca nu ii impui limite, il impingi pe copilul tau adolescent sa supraliciteze pana ce intalneste o opozitie, ceea ce poate avea consecinte grave (accidente, infractiuni etc.). Daca adolesecentul devine violent si iti este deja teama de el, apleaza la un ajutor exterior competent, cum ar fi un terapeut familial.
Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii februarie.
