Penelope Cruz: Am prea multa energie

Cand era fetita, in Madrid, Penelope mergea in fiecare seara la culcare si visa la ceea ce avea sa devina.

Familia ei era saraca, mama ei lucra pana noaptea tarziu ca hair dresser, iar tatal era mecanic la un garaj.

Dar mama i-a transmis iubirea enorma pentru arta, iar fetita de atunci asculta muzica de opera si mergea la balet, platit cu ore lungi de munca de mama cu instincte artistice.

„Visul meu a fost mereu sa devin artista, actrita, dansatoare“, isi aminteste Cruz, care, la sfarsitul lunii aprilie, a implinit 38 de ani.

„Dansez de la patru ani si in fiecare seara ma uitam, din pat, in tavan si imi faceam un fel de cinema personal, in imaginatie, cinema in care eram faimoasa si frumoasa. Visam ca fac toate lucrurile acestea.

Iar acum sunt multumita de viata mea. Sunt cu adevarat libera, ma trezesc in fiecare dimineata si fac ceva din pasiune. Nu am dorit niciodata sa fiu faimoasa, am vrut doar sa pot fi creativa si sa traiesc din asta.“

Psychologies: Ati lucrat din nou cu Woody Allen in Nero Fiddled. Cum a fost?

Penelope Cruz:

O placere! E atat de plin de umor, ii face pe toti actorii sa rada. Pare foarte serios pentru ca e concentrat asupra ceea ce facem acolo, dar daca ii asculti comentariile acide, mori de ras.

A fost o placere sa lucrez cu el din nou, iar Roma e un oras de vis. Cand am lucrat cu el prima data, la Vicky Cristina Barcelona, fiecare moment era un chin, am turnat o mie de duble.

Nu-mi placea nimic. Dupa o zi de filmare cred ca a ramas fara rezerve de rabdare; cu toate astea, a fost de acord de fiecare data sa mai turnam, ca sa fiu eu multumita.

Dar stie sa se razbune. La finalul filmului era o scena mai greu de facut si am mai cerut eu o dubla, iar el a fost de acord. Dar pana sa incepem sa filmam, nu mai era de gasit. Se ascunsese de mine!

Sunteti o perfectionista in meserie?

P.C.:

Mereu am stiut ca pot mai mult. Intotdeauna am fost o maniaca a performantei pe platou. Imediat ce termin o scena, vin cu ceva ce putea fi mai bun si as fi putut face, dar nu mi-a venit ideea la timp si, daca mi se permite sa repet scena, o fac. Daca nu, ma chinuiesc toata ziua la gandul ca putea fi mai bine.

Va mai emotioneaza gandul ca sunteti laureata cu Oscar pentru Vicky Cristina Barcelona?

P.C.:

Da, e un film tare special pentru mine, si premiul Oscar a fost asa o bucurie! La fel a fost privilegiul de a lucra cu Woody Allen, pe care l-am admirat din copilarie.

Cum e experienta maternitatii pentru dvs.? Va raportati la propria mama?

P.C.:

Da, mama a muncit din greu ca sa ne creasca frumos, la fel vreau sa fiu si eu. Muncea sase zile pe saptamana fara sa se planga, ne facea mancare si gasea timp sa ne asculte povestile. Era neobosita, plina de simtul responsabilitatii. Nu s-a plans niciodata.

Vreau sa fiu si eu la fel. Mi-a placut sa joc o mama in filmul acesta pe care tocmai l-am terminat si ma bucur ca am timp sa fiu mama cu norma intreaga pentru fiul meu. Toata familia mea imi spune ca sunt prea protectoare cu el, dar asa sunt eu. Cred in familie, in iubire, in copii.

Citeste continuarea interviului in Psychologies editia iunie 2012.