Penelope Cruz – Incerc sa devin mai inteleapta

Penelope Cruz spune ca se poate raporta la diferitele personaje pe care le-a jucat in filme americane si spaniole cu placere, si este mereu pregatita pentru o noua provocare. Penelope stie, la nivel personal, ca faima poate avea suisurile si coborasurile ei, dar nu se plange de asta.

„Totul poate fi o capcana in care sa cazi, daca iei lucrurile prea in serios. Incerc sa vad situatia de la distanta. Nu doar ceea ce este de rau, dar chiar si ceea ce este de bine.“ Si-a intalnit dragostea vietii, pe actorul Javier Bardem, pentru prima data pe platoul filmului Jamon, jamon (1992), dar cei doi nu au format un cuplu decat dupa ce au lucrat impreuna pentru triunghiul amoros numit Vicky Cristina Barcelona (2008), unde au aparut alaturi de Scarlett Johansson in regia lui Woody Allen.

S-au casatorit de curand, si Javier spune ca stie ca este cel mai norocos om din lume. De copil, alaturi de parintii (Encarna si Eduardo), sora (Monica) si fratele ei (Eduardo), in Spania, Penelope era un performer ambitios, interpretand reclamele vazute la televizor spre amuzamentul celor din familie.

A ales insa sa isi canalizeze toata energia pe dans. Penelope, cunoscuta pentru incapatanarea ei, a studiat timp de noua ani baletul clasic la Conservatorul National din Spania, sustinandu-si antrenamentele sub indrumarea u¬nor artisti destul de cunoscuti. La varsta de 15 ani, si-a descoperit adevarata chemare, cand a eclipsat peste 300 de fete la o auditie din cadrul unei agentii de talente.

Contractul primit i-a deschis calea pentru mai multe roluri in spectacole spaniole de televiziune si clipuri muzicale, orientand-o spre cariera de film. Primul ei rol a fost in 1991, si al treilea film, Belle Epoque, a castigat un Oscar si mai multe premii Goya, echivalentul Premiilor Academiei Americane.

Acum, la 36 de ani, Cruz s-a adaptat celebritatii, de la vederea chipului ei pe copertele marilor tabloide, la faptul ca este intrerupta de fani infocati, prin restaurante. Dar cel mai recent rol, cel de mama, e de departe si cel mai important.

Citeste continuarea articolului in Psychologies, editia ianuarie-februarie