Pledoarie pentru politete
Daca te duci intr-o negociere cu intentia de a te purta calm si deferent, esti naiv, cu alte cuvinte. Desi consider ca, in principiu, ideea este corecta, fac totusi o pledoarie pentru politete. Pentru calm, pentru absenta emotiilor perturbatoare din dialogurile importante, pentru civilitate si noblete. Si, mai ales, pentru politetea din interiorul relatiilor stranse, care, aparent, nu mai au nevoie de acest filtru social, cel mai politetii… oare?
Mi s-a intamplat sa fiu martora unui dialog intre doi soti high profile. Un cuplu OK, popular, celebru, de oameni „cu facultati“ (in sens morometian). „Hai, draga, nu te mai mocai ataaataaa!“ El zambeste si nu se mai „mocaie“.
Am fost neplacut impresionata de stilistica acestui dialog, cu atat mai mult cu cat era in public. Ma gandeam ca e foarte probabil sa aiba o relatie maritala buna sau decenta sau, in cel mai rau caz, indiferenta. Dar intamplarea m-a facut sa reflectez la faptul ca stilistica noastra interpersonala este cruciala in calitatea relatiilor.
Putem avea bani, copii destepti si sanatosi, vacante scumpe, dar daca ne vorbim intre noi ca niste slugi, s-a terminat. Cel mult putem avea pretentia unor relatii de fatada, sterile, o buna prietenie de canapea, in fata televizorului si cateva dialoguri despre ce aduce ziua de maine sau mai stiu eu ce.
Bogatia fondului unei discutii este indisociabila de stilistica exterioara a acesteia. Cu alte cuvinte, cu cat esti mai deschis, mai politicos si mai calm, mai prevenitor si mai atent, cu atat ai sansa unui schimb informational mai bun. Este ceea ce se studiaza azi sub numele de psiholingvistica.
Felul cum putem problema determina felul cum se prezinta rezultatul problemei. Daca ne comportam dominator, agresiv si rece, avem sansa sa inhibam si sa obtinem cel mult o confirmare terifiata a punctului nostru de vedere. Daca, dimpotriva, ascultam, obtinem mai multa informatie pretioasa.
Politetea mentine un nivel bun al interactiunilor si relatiilor, le pazeste de degradare pe termen lung (e foarte greu sa restaurezi respectul si imaginea de sine si a celuilalt daca intr-un moment de manie el sau ea te-a injurat, de exemplu; e nevoie de timp pentru asta si de gesturi reparatorii repetate), politetea mentine starea de bine.
Pledoaria mea este cu atat mai intensa, cu cat ceea ce vedem zilnic imprejur contrazice necesitatea politetii. Daca esti atacat, e mai simplu sa raspunzi cu aceeasi moneda decat sa respiri dand, sa numeri pana la 10 (sau 20?) si sa zambesti aplicand ce ai mai citit din tehnicile de comunicare nonviolenta: „Inteleg, ce pot sa fac ca sa te ajut?“
Prin evolutia noastra, suntem programati pentru doua tipuri de reactie: „fight or flight“. Politetea este achizitia culturala, dificila, greu de implementat la parametri optimi, pentru ca ea nu inseamna nici sa intorci si celalalt obraz, nici sa ranjesti rece. Cu toate acestea este singura solutie pentru a trai confortabil intre oameni.
