Reechilibrarea chimiei interioare
Insomnii, crampe, moralul scazut, kilograme care se aduna? Poate ca e prea multa aciditate in corp… Sa profitam de zilele calde si agreabile pentru a descoperi echilibrul acidobazic.
Oboseala care se simte din momentul in care, din pat, pui picioarele jos, pe podea, o privire trista in oglinda dimineata, parul tern, mina proasta… Iata simptomele aciditatii cronice. Pentru multi terapeuti si biochimisti, aceasta scadere are legatura cu „acidoza metabolica latenta“. Nimic grav, in afara de aceasta denumite pompoasa. E mai degraba o constientizare a unei disfunctii care ne poate atinge pe toti la un moment dat.
Organismul nostru e facut sa aiba echilibrul acidobazic perfect. Este pH-ul (potentia hidrogen) cel care da echilibrul. Intr-un corp aflat in stare buna de functionare, pH-ul sangvin trebuie sa fie intre 7,35 si 7,45 iar cel din urina intre 7 si 7,5. Corpul nostru produce aciditatea in mod natural.
De la insesizabila activitate celulara la digestie, toate procesele sunt sursa de aciditate: alimentatia prea dulce, prea multe grasimi, prea multe proteine sau hrana prea saraca in micronutirenti, precum si stresul, prin hormonul cortizol, mare consumator de minerale. Alti producatori de acide sunt mediul prea poluat sau anumite medicamente alopate.
Dar Dumnezeu a facut lucrurile cum trebuie. Chimia noastra interna se echilibreaza prin eliminarea acizilor in urina sau, daca lucrul rinichilor e lent, prin mobilizarea anumitor minerale alcaline, precum calciu si magneziu, capabile sa redreseze nivelul.
Pentru anumiti cercetatori, acumularea de acizi in tesuturi sta la originea multor rele: insomnii, crampe, moralul scazut, rinite repetate, kilograme in plus – lista poate fi lunga. Pentru altii, adunarea de rezerve minerale, desi e benefica, poate creste riscul de artroza si osteoporoza. In ciuda unor divergente de puncte de vedere, toti spun azi ca acest echilibru subtil intre aciditate si baza este unul din factorii-cheie ai sanatatii noastre. Vestea buna e ca putem contribui la acest echilibru.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia septembrie 2013.
