Sa cream legaturi adevarate
Ce este un prieten adevarat? Ana, 44 de ani: „Cineva in care am o incredere totala“. Sofia, 25 de ani: „Cineva care ma asculta si nu ma judeca“. Cristi, 35 de ani: „Cineva pe care nu sunt obligat sa il mint si cu care… nu ma culc!“.
A fi ascultat, sustinut, a fi cu adevarat noi insine, dar nu intr-un joc de putere si de seductie… prietenia este, dupa familie, ceea ce ne face sa vedem viata intr-o lumina pozitiva.
Mitul prietenului pe viata l-a inlocuit pe cel al iubirii pe viata, observa acum cativa ani sociologul american Ian Yager si anunta aparitia fantasmei prieteniei eterne, dupa ce ideea de mariaj etern a devenit o realitate…irealista.
Fara sa visam la eternitate, a fi inconjurat de prieteni buni inseamna sa ai relatii in sanul carora ne putem lasa deoparte apasarile, sa uitam cateva ore de exigentele unei vieti ca o cursa nebuna doar pentru a fi pur si simplu.
Pentru a fi vesel, trist, nebun, nelinistit, coleric: in doua cuvinte, pentru a fi noi, in prada chefurilor noastre, fara preocupare de imagine.
NEVOIA DE ADEVARAT SI DE CELALALT
In aceste vremuri tulburi, nevoia noastra de iubire, de ajutor si de sinceritate nu a fost parca niciodata atat de puternica.
Multi spun ca sunt nemultumiti ca relatiile interumane pe care le au nu abordeaza subiecte esentiale, ca sunt stereotipe si conforme si ca ii impiedica pe oameni sa spuna ceea ce gandesc, de teama sa nu fie judecati.
Sa fii natural, disponibil, sa indraznesti sa il critici pe celalalt in fata: iata cele trei criterii ale unei relatii calificate drept autentica. Insa prieteniile noastre nu sunt un ocean de calm si de seninatate.
Ele includ si conflicte, fara ca acestea sa puna in pericol relatia. „Contrar a ceea ce are loc in sanul unui cuplu, un adevarat prieten iti va spune unde gresesti. Si putem sa ne ratoim la el timp de un an inainte de a admite ca are dreptate…
Suparari, deceptii, tradari, deziluzii amicale sunt, la fel ca in iubire, piedici in calea asteptarilor noastre. In vreme ce in relatia de iubire nutrim iluzii, asteptam de la celalalt sa ne indeplineasca nevoile, in prietenie asteptam de la celalalt un fel de luciditate“, nuanteaza psihanalistul Jean-Pierre Winter.
Dorinta noastra de adevar este justificata, pentru ca investim in acele legaturi enorm de multa energie, uneori la fel ca in relatia de iubire.
„De altfel, este o relatie mai putin narcisista“, precizeaza el. Daca ii cerem prietenului nostru sa fie el insusi, acest fapt inseamna ca il primim cu totul in alteritatea sa, in ceea ce are unic si diferit de noi insine.
„Pentru ca e el, pentru ca sunt eu“, scria Montaigne despre amicul sau, La Boetie, care nu spune altceva decat ca este „particularitatea a ceea ce ne apropie“.
De parca am fi atrasi de o muzica ce suna… adevarat. Cautarea unui alter ego, despre care vorbeau Aristotel si Cicero, nu este, asadar, decat o momeala.
Citeste continuarea articolului in Psychologies, editia aprilie 2012.
