Sexualitate și putere
De când lumea, civilizația s-a putut instala abia după ce culturile au reglementat raportul acceptat între sexualitate și violență. Niciun sistem social, nici Imperiul Roman, nici Biserica Creștină, nici sistemul de caste indian și nici societățile antropofagilor din Bororo nu-și permit să neglijeze reglementarea sexualității și uzului puterii.
Acestea sunt pulsiunile de bază, conchide un Freud bătrân și bolnav într-o lume flămândă de sânge și bolnavă. După ce constatase impactul pe care pornirile pulsionale îl au asupra vieții oamenilor, după ce înfruntase oprobriul public și trecuse drept un soi de maniac sexual o viață întreagă, după ce desenase harta psihicului ca o cartografie a luptei între pulsiunea sexuală și presiunile determinate de societate, Freud ajunge să constate că la baza vieții stă un antagonism pulsional de bază. La început era antagonismul între sexualitate și instinctul de conservare, homeostază, apoi dualismul între sexualitate și violență și în cele din urmă dualismul abstract între viață și moarte. De ce atâtea treceri? Pur și simplu deoarece clinica l-a făcut să constate că pulsiunile apar mereu intricate, combinate, cam ca firele din șnurul de mărțișor – dar aceasta este altă discuție.
Ceea ce ne interesează acum este să arătăm că modul în care concepem să trăim sexualitatea este într-o măsură semnificativă influențat, ba chiar dirijat de ceea ce definește mediul biologic și social în care trăim drept sexualitate, respectiv sexualitate acceptabilă. Trăim într-o epocă în care lumea se îndreaptă spre o acceptare formală a mai tuturor tipurilor de sexualitate, însă faptic, aici și acum, în România, puterea dominantă aparține patriarhatului.
Puterea se teme de plăcere, sugerează Freud, deoarece plăcerea are putere disruptivă. De aceea, când nu se îndeletnicește cu reglementarea Erosului, puterea se dedă demonizării acestuia.
Puterea patriarhală s-a ocupat cu demonizarea în special a plăcerii femeii, care este plăcerea par excellence, care nu are sfârșit și nici început. Ca urmare, puterea va demoniza plăcerea și feminitatea odată cu aceasta. Așa s-au ars pe rug vrăjitoarele – Freud este un foarte bun cunoscător al subiectului, el a parcurs chiar una dintre acele rare mărturii istorice despre modul în care se identificau, se anchetau și se pedepseau vrăjitoarele: celebrul tratat Malleus Maleficarum, Ciocanul Vrăjitoarelor, scris în 1486.
Citește continuarea articolului în ediția de februarie 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și primește revista lunar, prin curier.
