Spre liniștirea minţii și a inimii
Trăiesc o perioadă de indignare, uimire și rușine: indignare pentru că în Europa secolului XXI e de ajuns ca un individ cinic și mitoman să deţină puterea întrun stat gigantic pentru ca vieţile a milioane de oameni să fie puse sub semnul întrebării; uimire pentru că am trăit atâţia ani cu iluzia că omenirea a învăţat ceva din trecutul ei apropiat, plin de crime și dezastre; rușine pentru că, în timp ce femei și copii dezrădăcinaţi și ameninţaţi trăiesc în corturi sau își riscă viaţa la ei acasă, în Ucraina, eu încă am un acoperiș deasupra capului, încă pot cumpăra flori și mere de la piaţă, încă pot citi cărţi.
Dacă e adevărat că viaţa ne este cum ne sunt gândurile – și neuroștiinţele, mistica, filozofia antică și experienţa cotidiană ne învaţă că e adevărat – atunci lucrul cel mai greu de făcut, dar și cel mai util în vremuri de dezorientare și teamă e să-mi cunosc și să-mi strunesc gândurile negre. Nu aduc nimic nou în lume și nu îndrept nimic dacă sporesc panicile, îngrijorarea, disperarea, încrâncenarea generale.
În schimb, compasiunea, solidaritatea, empatia, frecvenţa gândurilor luminoase și calde, în plin război al emoţiilor, îmi dau speranţă. Caut să respect câteva reguli de bază ca să cultiv gânduri de pace: refuz să anticipez și să presupun ce și cum se va întâmpla mâine, peste o săptămână sau peste o lună și sunt, în schimb, cât mai atentă la ce e de făcut azi; îi ajut cu ce pot pe cei aflaţi în nevoie; sunt cât mai prezentă în tot ce fac și nu las gândurile să o ia razna în fantasme și scenarii înfricoșătoare; mă informez despre situaţia din lume cât mai corect, dar nu fac din informare o obsesie de fiecare oră; citesc cărţi întremătoare de înţelepciune, pace și umor; cultiv normalitatea gătind, îngrijind plante și făcând plimbări în aer liber; vorbesc cu oameni dragi; refuz să colportez zvonuri, bârfe și polemici agresive; ascult muzică; ţin un jurnal al lecturilor și al stărilor de spirit prin care trec.
Citește articolul integral în ediția de aprilie a revistei Psychologies sau abonează-te și primește lunar cadourile pregătite.
Tatiana Niculescu este scriitoarea care a impus în literatura română contemporană genul biografiei. A publicat la Editura Humanitas: Singur. Viața lui Mihail Sebastian (martie 2022), Nepovestitele iubiri. 7 minibiografii sentimentale (2021), Seducătorul domn Nae. Viaţa lui Nae Ionescu ( 2020); Regele și Duduia. Carol II și Elena Lupescu dincolo de bârfe și clișee (2019); Ei mă consideră făcător de minuni. Viaţa lui Arsenie Boca ( 2018); Mistica rugăciunii și a revolverului. Viaţa lui Corneliu Zelea Codreanu (2017); Mihai I, ultimul rege al românilor (2016, 2020); Regina Maria. Ultima dorinţă. A debutat în literatură cu romanul Spovedanie la Tanacu, urmat de Nopţile Patriarhului, Povestea domniţei Marina și a basarabeanului necunoscut, Tăierea fecioarelor. A coordonat volumele colective Iubirea din oglindă. Despre sex și identitate și Cartea întâmplărilor. Mistere, ciudăţenii, uimiri și a îngrijit volumul Maria, regina României, Gânduri pentru vremuri grele.