Sunt femeie, imi plac femeile
Subiect controversat inca in Romania, homosexualitatea si bisexualitatea provoaca ridicari din sprancene. Dar, inainte de a judeca, ar trebui sa intelegem. Iata confesiunea curajoasa a unei femei cu preferinte mai putin clasice.
Sunt o femeie matura. Sunt designer si scenograf. Pe plan profesional, pot spune ca am ajuns unde mi-am dorit, dar inca nu sunt cea mai buna. Daca exista excelenta in acest domeniu (probabil ca exista, intr-o ierarhie facuta de noi, o ierarhie imaginara, dar valabila). Dar la varsta pe care o am si doar cu forte proprii, pot spune ca mi-e bine cu mine. Am terminat Facultatea de Arte Plastice, Sectia Scenografie, in Bucuresti, si am avut marea sansa sa-mi practic profesia.
Imi plac femeile
Sunt femeie si imi plac femeile, da, asta m-ati intrebat. De ce nu mi-ar placea? Sunt niste fiinte care se maturizeaza prematur, dupa parerea mea, sunt pline de intrigi si de framantari si, in plus, frumoase – si acum ma refer atat la frumusetea exterioara, cat si la cea nevazuta.
Contrar a ceea ce crede lumea – ca pe o femeie o atrage la alta o anumita parte masculina –, ei bine, pe mine m-a atras, in primul rand, feminitatea lor, dragalasenia si timiditatea, vointa, slabiciunea si puterea cu care se lupta si cauta fericirea si implinirea. Dupa parerea mea, dar s-ar putea sa gresesc, femeile au in plus o armonie interioara, o subtilitate si o dorinta de frumos. Chiar daca sunt menajere sau arhitecte, contabile sau croitorese; ele cauta in tot si-n toate frumosul si armonia, asa cum o percep ele, in functie de educatia dobandita.
Femeile mai au in plus… intuitia, un instinct pe care putini barbati il poseda, dar pe care orice femeie il are inca din adolescenta. Mie asta imi place. Nu, nu ma atrag femeile masculine. Dar le pot accepta si le pot intelege. De ce trebuie sa te consideri barbat atat timp cat esti femeie si iti asumi acest lucru? Chiar daca iti plac, intamplator, complet intamplator… femeile! Eu cred ca o femeie ar trebui sa fie feminina, tandra, afectuoasa, delicata, joviala etc.
Nu cred ca trebuie sa incercam sa devenim ceea ce nu suntem, pentru ca riscam sa cadem in penibil, pentru noi, in primul rand, dar si pentru cei de langa noi. Cat despre atractie, si mai ales despre atractia femeie-femeie… hmmm, la prima intalnire nu cred ca poti gandi prea multe! In primul rand, exista „chimia“ dintre doua persoane, un fel de fascinatie reciproca. Abia apoi apare atractia fizica.
Fata de o femeie simt si eu cam ce simte un barbat pentru o ea. Sau viceversa… Sentimentele sunt la fel, poate intensitatea lor este diferita – de la caz la caz. Nu pot analiza in profunzime asa ceva. Ma limitez la a-mi trai din plin aceste emotii. Nu vreau sa le ucid.
Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii noiembrie.
