Un pic de umor…
Ca sa te poti bucura de viata iti trebuie o sanatate de fier si o doza buna de umor. Sa poti rade de neplacerile zilnice, de tine, de altii, de toate dramele si dramoletele, care, privite de la distanta, nu inseamna mare lucru…
Salvador Dali, pictor suprarealist: „Nu va temeti de perfectiune, nu veti ajunge niciodata la ea.“
Sa vrei sa fii cel mai bun este, cu siguranta, laudabil. Sa vrei sa fii mereu cel mai bun in orice este inceputul nevrozei.
Dar cum sa faci diferenta, cum sa iti revii in simtiri si sa te regasesti cand se pune atata presiune pe tine? Sa fii o mama buna pentru doi copii (eventual nerecunoscatori), un manager care aduce profit fara precedent firmei, iar acasa duce gunoiul si e fresh pentru repriza de joaca alaturi de copiii lui…
Un bun inginer, dar si un sef de la care se cere stiinta psihologica inalta (deh, altfel echipa nu aduce rezultatele scontate). Pur si simplu, invata sa te relaxezi si sa razi copios de lozincile corporatiste cand acestea te acapareaza prea mult („leadeship“ si „profitabilitate“ si „eficientizare“, de sfaturile pompoase din reviste sau de ceea ce iti cere… mama).
Perfectiunea – ca parinte, prieten sau coleg – nu exista. Este doar orizontul ideal in care actionam, ne traim viata. A sti sa respiri adanc si sa refuzi presiunile, fara agresivitate, e o arta. Revine fiecaruia sa-si cunoasca pragul de oboseala si sa deprinda acest mestesug.
Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii septembrie..
