Violenta domestica nu tine cont de patura sociala
Violenta domestica inseamna numai abuz fizic sau si abuz psihic?
Andreea Muraru: Violenta domestica inseamna orice actiune pe care o face un membru al familiei pentru a obtine o pozitie de control, pentru a crea frica, pentru a-i intimida pe ceilalti.
Violenta domestica inseamna abuz de orice fel, adica fizic, sexual, sau emotional. Impartirea aceasta este pur didactica, nu exista abuz, violenta domestica, fizica care sa nu fie insotita de un abuz emotional.
Nu se poate ca abuzul sa nu aiba repercusiuni emotionale.
Poate exista o relatie gen victima-agresor, dar care sa implice masochism?
A.M.: In lumea in care traim – si care este in continuare o lume a barbatilor – barbatii trebuie sa fie fiintele puternice.
Un mare dezavantaj la asa o presiune. Este greu sa apari tot timpul drept puternic, sa nu transpara emotii, sa nu plangi, sa nu suferi.
Ei bine, acesti barbati incearca sa-si impuna vointa in fata partenerelor lor, pentru ca asa dicteaza societatea.
In cadrul miscarii feministe, exista o abordare a violentei domestice destul de reductionista, care spune ca barbatii sunt tirani si femeile – masochiste.
Insa eu cred ca dihotomia asta dezumanizeaza putin oamenii si ar trebui sa privim atat barbatii, cat si femeile in complexitatea lor.
Si sa spunem ca atat victimele, cat si abuzatorii (mie nu imi plac deloc etichetele, sunt total impotriva etichetarii) sunt de fapt niste roluri care se schimba.
Adica, daca intr-un cuplu un partener este abuzatorul si celalalt victima, peste o saptamana, o luna sau un an, rolurile s-ar putea inversa.
Adica nu putem vorbi numai de cazul in care femeia este cea batuta, victima?
A.M.: Discutam cu profesorii mei din Olanda, care imi spuneau ca acolo exista deja multe adaposturi pentru barbati, cu lungi liste de asteptare. Dar asta inseamna lumea post-moderna.
Si in Romania multe femei au devenit independente, castiga foarte bine, exista posibilitatea ca ele sa exercite asupra partenerului acea violenta mentala, fara violenta fizica?
A.M.: Dar si la noi exista multi barbati care sunt batuti de partenerele lor. Eu, la cabinet, am astfel de cazuri.
Insa in Romania majoritatea situatiilor este cea in care femeile au de suferit, si lucrul acesta abia a inceput sa fie spus cu voce tare, recunoscut.
Va mai dura ceva pana cand si barbatii vor putea iesi in fata sa marturiseasca public abuzurile primite din partea femeilor.
Violenta domestica se invata acasa?
A.M.: Statisticile spun ca o proportie de 90% dintre baietii care au suferit abuzuri fizice in familia de origine vor reproduce violenta in cuplu, cu partenera conjugala.
70% dintre femeile care au fost abuzate in familia de origine, batute de tata, vor reproduce aceste violente – cel mai probabil cu copiii lor.
Abordarea terapeutica la care eu ader, si care se numeste terapie narativa, incearca sa priveasca lucrurile intr-o formula mult mai optimista.
Tine de psihologia simtului comun sa explicam anumite comportamente prin lucruri care ni s-au intamplat.
Este adevarat intr-o mare masura, dar lucrurile acestea trebuie privite ca o influenta, nu ca determinare. Adica putem oricand sa iesim din tiparele lui „ce ni s-a intamplat“.
Citeste continuarea interviului in Psychologies, editia decembrie 2011.
