Vreau sa luam o pauza…
„O perioada de ref lectie“
Elena, 34 de ani, locuieste de sase luni in propriul sau apartament, in apropiere de cel al lui Radu, 38 de ani, sotul sau de 12 ani.
„Cand ne-am hotarat sa ne casatorim si sa facem copii, locuiam deja de patru ani impreuna. Aceasta unire s-a facut, deci, in perfecta cunostinta de cauza, si o eventuala despartire era de neconceput fara un timp de gandire in prealabil.” Elena si Radu au lucrat impreuna la o f irma de relatii publice, pe care chiar ei au creat-o.
Dupa ce Radu incepe sa puna mai mult accentul pe talentul sau de fotograf, urmandu-si astfel visul si avand succes, Elena ramane singura sa conduca firma. „Mi-am asumat munca, intretinerea casei, educatia copiilor, pentru a-i permite lui Radu sa se consacre la ceea ce devenise pentru el o pasiune. Dar, in interior, am trait acest lucru ca pe o tradare.”
In timp ce unul inf loreste, celalalt este torturat, iar relatia se deterioreaza. Aspiratia la autonomie a celor doi parteneri este foarte rar traita in acelasi moment si cu aceeasi intensitate.
Adesea, femeile sunt cele care investesc mai mult in relatie, in timp ce barbatii sunt cu un picior in afara ei. Cel care se af la in postura asta, trebuie sa faca si mai mult efort pentru a o salva. Cand Elena propune sa plece sa locuiasca singura, Radu prof ita de ocazie: „Povestea noastra era prea frumoasa“, spune el. „Sa o lasam sa se scufunde in vaicareli, nu ar f i demn de noi.” Psihoterapeutii spun ca a-i propune partenerului o separare temporara, poate insemna ca dragostea inca mai exista.
E un fel de anestezie a cuplului in criza: trebuie sa permita o incercare a cuplului si inceperea unei noi relatii. Dar aceasta propunere poate de asemenea, sa ascunda lasitate. Te separi pentru a te obisnui, inainte de a te desparti def initiv. Elena nu-si face iluzii. „Este constatarea unui esec, dar vom avea timpul necesar pentru a ne gandi. Žncep sa reinvat sa traiesc singura, si uneori ma gasesc prinsa intre autocritica – unde nu am avut dreptate? Ce nu e in regula cu mine? – si regasirea propriilor mele dorinte. Sentimentele mele pentru Radu? Stima, complicitate, copiii care ne leaga pentru totdeauna. Restul… nu mai stiu. Poate nu acum.”
Aceasta perioada ofera f iecaruia posibilitatea de a se regasi, de a-si testa capacitatea de autonomie si de a masura gradul de atasament fata de celalalt. Žn mod individual, benef iciul este real. Dar care este interesul pentru cuplu? Specialistii considera ca o perioada de tranzitie este o solutie buna si inteligenta. Žn loc sa cedezi primului impuls – nu ne mai intelegem, adio! –, iti acorzi un timp pentru a face o alegere: sa continuati relatia, sa ramaneti doar parintii copiilor sau sa va despartiti def initiv. Sa astepti fara sa faci nimic, acumuland frustrari, este cel mai periculos: odata instalata criza, totul este pierdut si se va sfarsi rau.
Impreuna doar in weekend
Avocati, casatoriti a doua oara dupa 18 ani, Ioana si Bogdan, 50 de ani f iecare, au stabilit o „necoabitare in timpul saptamanii”: nu se vad decat in weekend.
„E un lux, dar ne luam putine vacante in afara casei, care este punctul nostru de intalnire“, spune Ioana. „Cei trei copii ai nostri, adolescenti, dintre care doi din prima casatorie a lui Bogdan, locuiesc acolo si tot acolo ne impartasim o pasiune comuna: cainii.”
Este baza noului lor contract, dupa un an de despartire. Au trei resedinte: doua garsoniere in Bucuresti si o casa aproape de Sibiu.
Prezenti la Bucuresti trei sau patru zile pe saptamana, Ioana si Bogdan petrec nopti intregi, f iecare la el, lucrand. „Celalalt deranjeaza”, continua ea. „Scopul nostru: sa ne castigam viata pe termen scurt si apoi sa ne intoarcem cat mai repede acasa. Si, in plus, la Bucuresti, traiesc ca o adolescenta: in dezordine, in sosete, mancand iaurt.”
Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii decembrie.
Editare de Iulia Barca
Foto: Guliver/Getty Images
