Woody Allen: Razi ca sa supravietuiesti
Replica geniala si umorul absurd fac din regizorul american o figura originala a secolului XX, acest timp al psihanalizei si indoielii.
Acest demn urmas al unui lung sir de evrei din Europa de Est – care a sfarsit prin a se instala in Statele Unite ale Americii pentru a scapa de persecutii – a contribuit la cultura americana prin umorul sau coroziv, capacitatea sa de a rade de propria persoana si de calamitati.
Woody Allen ne arunca intr-un univers aiurit, unde stapan este absurdul. Totusi, filmele sale – in care se amuza pe seama moravurilor intelectualilor din New York nevrotici si adepti (ca si el) ai divanului psihanalistilor – sunt adevarate scufundari in interiorul sufletului uman.
Capabil sa provoace rasul frenetic al spectatorului, Woody Allen il duce in acelasi timp la limita tragicului. Caci in operele sale, marile probleme existentiale (Dumnezeu, neintelegerile intre sexe, boala, intepatura culpabilitatii, tirania indoielii si, bineinteles, moartea) sunt temele sale favorite. Din fericire, umorul ii permite sa le trateze adecvat.
De unde vin bebelusii?
Pentru a intelege incotro ne indreptam, trebuie sa intelegem de unde venim! Gandirea evreiasca isi pune in permanenta intrebari asupra originilor, asupra punctului de inceput – al vietii, al fiintei. A fi evreu inseamna sa-ti pui intrebari.
Inca de mic, Woody Allen a urmat lumina calauzitoare a acestei traditii. „Cand eram pustan, am intrebat-o pe mama de unde vin bebelusii. Ea a crezut ca am spus «beretele», si mi-a raspuns: «Din Tara Bascilor». O saptamana mai tarziu, o femeie din cartier a nascut tripleti. Am crezut ca facuse o calatorie lunga la Biarritz.”
Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii octombrie..
